ICCJ. Decizia nr. 1164/2008. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1164/2008
Dosar nr. 11126/1/2007
Şedinţa publică de la 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin, reclamantul F.P. a contestat hotărârea din 4 aprilie 2005 a comisiei de soluţionare a întâmpinărilor la exproprierile pentru cauză de utilitate publică din cadrul Consiliului Judeţean Caraş-Severin, solicitând:
-să se stabilească cuantumul despăgubirilor pentru suprafeţele ce se vor expropria la suma de 12 euro/m.p., în condiţiile art. 25, 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994;
-să se dispună exproprierea în totalitate a terenurilor înscrise în C.F. Ţ., arabil în suprafaţă de 5.744 m.p. şi în C.F. Ţ. în suprafaţă de 180 m.p.;
-să se respingă exproprierea terenului cuprins în C.F. Ţ., în suprafaţă de 3.052 m.p., deoarece acesta face parte din gospodăria reclamantului, unde are sălaşul şi a făcut investiţii pentru nivelare şi amenajare.
Completându-şi ulterior cererea, reclamantul a mai solicitat să se examineze şi lucrarea „reabilitare zonă industrială V.Ţ. – R.” şi, în situaţia în care se va constata că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 33/1994, să se dispună anularea hotărârii din 26 ianuarie 2005 a Consiliului Judeţean Caraş-Severin.
Prin sentinţa civilă nr. 3044 din 8 noiembrie 2005, Tribunalul Caraş-Severin, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Procedând la judecarea acţiunii în contencios administrativ, Curtea de Apel Timişoara, a reţinut că acţiunea reclamantului este neîntemeiată şi a respins-o pe considerentul că hotărârile atacate au fost emise în conformitate cu prevederile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilizare publică.
Reclamantul a atacat cu recurs sentinţa pronunţată, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 1032 din 20 februarie 2007, a admis recursul, a casat sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Timişoara şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În decizia de casare face menţiunea că instanţa de fond urmează a-şi verifica competenţa materială de soluţionare a cauzei, în raport de împrejurarea că reclamantul îşi menţine cererea de chemare în judecată şi înţelege că conteste numai măsurile premergătoare exproprierii, potrivit art. 12-18 din Legea nr. 33/1994 sau acţiunea vizează şi despăgubirile ce ar urma să fie acordate.
Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 237 din 3 octombrie 2007, a respins acţiunea formulată de reclamantul F.P., ca nefondată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a analizat acţiunea reclamantului în raport cu precizările făcute de acesta, cât şi cu conţinutul deciziei de casare, reţinând că reclamantul face referiri generale asupra hotărârilor în cauză, aduce în discuţie hotărâri ulterioare, care exced obiectului cauzei şi nu prezintă dovezi care să-i susţină acţiunea, să combată apărările şi probatoriile pârâţilor şi care să conducă la concluzia nelegalităţii actelor atacate.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs reclamantul F.P.
Prin cererea de recurs s-a solicitat modificarea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că sentinţa atacată este nemotivată şi că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare esenţial în cauză, respectiv precizarea că terenurile proprietatea sa au ieşit din aria de interes a Proiectului de reabilitare a zonei V.Ţ.- R., subliniind că adevăratul scop al autorităţii administrative este unul speculativ deşi se invocă interesul public.
Prin întâmpinările formulate de către intimaţi s-a apreciat că sentinţa recurată este legală şi temeinică, aşa încât se impune menţinerea acesteia şi pe cale de consecinţă, a hotărârii comisiei de soluţionare a întâmpinărilor la exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Examinând pricina prin prisma criticilor mai înainte enunţate şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat.
În respectarea art. 315 alin. (1) C. proc. civ., cu ocazia rejudecării ca urmare a deciziei de casare din 20 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, instanţa fondului a analizat acţiunea prin care reclamantul a solicitat anularea hotărârii nr. 2814 din 4 aprilie 2005 a Comisiei de soluţionare a întâmpinărilor la expropriere pentru cauză de utilitate publică din cadrul Consiliului Judeţean Caraş-Severin în raport de temeiul juridic invocat iniţial şi precizat cu ocazia rejudecării, respectiv art. 20 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică.
De altfel, obligativitatea respectării principiului disponibilităţii părţii într-un proces civil impune judecătorului ca verificarea legalităţii unui act administrativ să se facă din perspectiva temeiului invocat dar şi al motivelor pe care se sprijină afirmaţia că acel act este nelegal.
Or, în speţă, aşa cum rezultă din actele dosarului depuse pe parcursul tuturor ciclurilor procesuale, recurentul-reclamant s-a limitat la referiri generale asupra actelor contestate, afirmând că adevăratul scop al autorităţilor este departe de a fi unul care să privească interesul public.
Ezitările existente în privinţa obiectului cererii şi al temeiului juridic pe care se bazează acţiunea adresată instanţei de contencios administrativ au constituit argumentele avute în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în pronunţarea deciziei nr. 1032 din 20 februarie 2007.
Potrivit acestei hotărâri irevocabile, instanţa fondului era datoare ca odată cu rejudecarea cauzei să clarifice în ce măsură recurentul-reclamant înţelege să conteste măsurile premergătoare exproprierii conform art. 12-18 din Legea nr. 33/1994 sau acţiunea sa vizează şi despăgubirile ce urmează a fi acordate în urma exproprierii, situaţie în care în raport de prevederile art. 21 şi următoarele din acelaşi act normativ curtea de apel urma să-şi verifice competenţa materială.
Judecătorii fondului au dat eficienţă îndrumărilor date prin decizia de casare şi, în urma precizării de către reclamant a temeiului juridic – art. 20 din Legea nr. 33/1994, constatând că nu sunt indicate şi nici dovedite motivele de nelegalitate ale hotărârii din 4 aprilie 2005 emisă de Comisia de soluţionare a întâmpinărilor la exproprierea pentru cauză de utilitate publică (a imobilului situat în R. în vederea realizării lucrării „Reabilitare zonă industrială V.Ţ.-R.”), au respins acţiunea ca neîntemeiată.
Potrivit art. 1169 C. civ. „cel ce face o propunere înainte judecăţii trebuie să o dovedească”, iar în cauza de faţă recurentul-reclamant nu şi-a respectat această obligaţie.
Acest lucru este explicat în considerentele sentinţei recurate, astfel că nu se poate reţine ca întemeiată critica vizând nemotivarea hotărârii judecătoreşti.
În privinţa dispoziţiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ., invocate prin cererea de recurs se observă că acest text a fost abrogat prin art. 1 pct. 1111 din O.U.G. nr. 138/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, însă aşa cum s-a arătat mai înainte examinarea cauzei s-a făcut în virtutea art. 3041 din C. proc. civ. având în vedere că în materia contenciosului administrativ hotărârile judecătoreşti nu pot fi atacate cu apel.
Neexistând, aşadar, motive pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.P. împotriva sentinţei civile nr. 237 din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1161/2008. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1165/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
