ICCJ. Decizia nr. 1167/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1167/2008
Dosar nr. 2168/2/2007
Şedinţa publică de la 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul F.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, C.A.S.O.P.S.N.A.J. şi C.N.P.A.D.A.S., obligarea pârâţilor să restituie sumele de bani, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânzile legale, reţinute prin greşita impozitare a contravalorii medicamentelor compensate şi a serviciilor medicale plătite după data pensionării sale - 19 mai 2003- pentru reclamant şi soţia acestuia, precum şi obligarea pârâţilor să-i deconteze serviciile medicale şi medicamentele compensate refuzate la plată în mod nejustificat, sub motivaţia epuizării fondurilor alocate, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânzile legale.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că este magistrat pensionar şi, potrivit legii, beneficiază de gratuitatea serviciilor medicale prestate şi a medicamentelor prescrise. Cererile de decontare au fost transmise, împreună cu documentele justificative S.A.M. al Ministerului Justiţiei, iar sumele de bani avansate de reclamant pentru cumpărarea medicamentelor şi plata serviciilor au fost impozitate cu 16%, fiind considerate „venituri”, printr-o greşită apreciere a dispoziţiilor legale aplicabile.
Prin sentinţa civilă nr. 1558 din 6 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru drepturile băneşti aferente perioadei 19 mai 2003-23 martie 2004, respingându-se acest capăt de cerere ca fiind prescris dreptul la acţiune. Totodată, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi a fost respinsă acţiunea faţă de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
-cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii administrative prealabile s-a apreciat că este neîntemeiată, întrucât Legea nr. 554/2004 nu prevede îndeplinirea unei asemenea proceduri în cazul refuzului de rezolvare a cererii;
-referitor la excepţia prescripţiei dreptului a acţiune pentru drepturi băneşti aferente perioadei 19 mai 2003 – 23 martie 2004 s-a apreciat că aceasta este întemeiată în raport cu dispoziţiile decretului nr. 167/1958 şi cu data introducerii acţiunii – 23 martie 2007;
-în legătură cu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. s-a apreciat că este întemeiată, din actele aflate la dosarul cauzei nerezultînd că reclamantul s-a adresat acestei autorităţi pentru a se aprecia refuzul nejustificat în privinţa soluţionării cererii.
Asupra fondului cauzei instanţa a reţinut că acţiunea este neîntemeiată, întrucât la dosarul cauzei nu s-au depus dovezi din care să rezulte în mod concret sumele de bani vizate în ceea ce priveşte greşita impozitare sau refuzul de plată a unor medicamente şi servicii medicale.
Instanţa fondului a mai reţinut că unele medicamente nu au fost autorizate conform legii, iar pentru altele nu s-a făcut dovada că erau necesare reclamantului, întrucât nu a fost prezentată recomandarea medicală.
În ceea ce priveşte aplicarea cotei de impozit de 16% s-a reţinut că impozitarea s-a făcut conform dispoziţiilor art. 78 şi 79 C. fisc.
Împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs reclamantul F.A.
Recurentul consideră că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită admiţând excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, deşi era necesar să se stabilească intervalul de timp în care s-au impozitat sumele de bani avansate pentru plata unor servicii medicale şi a medicamentelor compensate.
În acest sens, recurentul arată că a invocat prevederile art. 22 din Legea nr. 554/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi refuzul departamentului economico-financiar şi administrativ al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a-i comunica aceste informaţii.
Pe fondul cauzei, recurentul consideră că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor Codului fiscal în privinţa magistraţilor pensionari, întrucât sumele avansate pentru medicamente compensate şi servicii medicale trebuie restituite în totalitate.
Recursul este fondat.
Motivele invocate privesc aplicarea greşită de către instanţa de fond a prevederilor legale referitoare la prescripţia dreptului la acţiune, potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958. Este corectă critica formulată, privind necesitatea stabilirii intervalului de timp în care s-au impozitat sumele de bani avansate pentru plata unor servicii medicale şi a medicamentelor compensate, precum şi deconturile refuzate, total sau parţial, de la plată .
Era totodată necesar ca instanţa fondului să stabilească în mod clar în ce măsură dispoziţiile legale privind prescripţia sunt aplicabile tuturor cererilor formulate de reclamant, mai ales în condiţiile în care acesta afirmă că nu i s-au comunicat informaţiile solicitate unui departament de specialitate din cadrul Ministerului Public.
Totodată, instanţa de fond avea obligaţia să stabilească legalitatea impozitării sumelor avansate de reclamant în calitatea acestuia de beneficiar de asistenţă medicală, medicamente şi proteze gratuite.
Limitarea probatoriului la câteva pagini xerografiate dintr-un document al S.A.M. al Ministerului Justiţiei face ca soluţia adoptată să apară ca fiind lipsită de un fundament solid, needificator în condiţiile în care reclamantul a solicitat restituirea sumelor de bani avansate de aceasta după data pensionării.
De asemenea, instanţa fondului ar fi trebuit să stabilească cum s-au aplicat în cazul reclamantului reglementările referitoare la decontarea părţii necompensată de care beneficiază până la nivelul preţului de vânzare cu amănuntul, potrivit Normelor de aplicare a contractului – cadru în sistemul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Neclarificând aceste aspecte, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, motiv pentru care recursul urmează a fi admis, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.A. împotriva sentinţei civile nr. 1558 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1166/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1168/2008. Contencios → |
|---|
