ICCJ. Decizia nr. 1165/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1165/2008
Dosar nr. 912/2/2007
Şedinţa publică de la 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 februarie 2007, reclamantul Ministerul Apărării a solicitat anularea hotărârii din 6 iunie 2006 adoptată de pârâtul C.N.C.D. şi prin care s-a constatat că faptele sesizate de petiţionarul C.I.G. cu privire la refuzul de acordare a concediului parental pentru creşterea copilului constituie acte de discriminare conform art. 2 din O.G. nr. 137/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Reclamantul a invocat nulitatea hotărârii atacate, susţinând că pârâtul i-a încălcat grav dreptul la apărare şi nu a respectat principiul contradictorialităţii, pentru că nu i-a asigurat posibilitatea să-şi apere interesele şi să formuleze apărări faţă de aspectele sesizate de petiţionar.
Pe fondul cauzei, reclamantul a susţinut că hotărârea adoptată de pârât este nelegală, întrucât nu s-a făcut distincţie între aplicarea discriminatorie a unui text de lege şi discriminarea pozitivă instituită de lege. Sub acest aspect, s-a arătat că discriminarea rezultă din textul de lege, situaţie în care nu se poate reţine culpa reclamantului, iar petiţionarul poate invoca neconstituţionalitatea prevederii legale considerată discriminatorie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1.414 din 28 mai 2007, prin care a respins excepţiile privind tardivitatea şi nulitatea hotărârii din 6 iunie 2006 şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că sunt nefondate excepţiile invocate de reclamant, întrucât termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu se aplică în cazul sesizării C.N.C.D., iar dreptul la apărare al reclamantului nu a fost încălcat în condiţiile în care i s-a solicitat un punct de vedere faţă de sesizarea formulată, nefiind prevăzută citarea părţilor în O.G. nr. 137/2000.
Hotărârea adoptată de pârât a fost menţinută ca legală şi temeinică, motivându-se că au fost corect constatate elementele constitutive ale actelor de discriminare prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 137/2000.
Hotărârea adoptată de pârât a fost menţinută ca legală şi temeinică, motivându-se că au fost corect constatate elementele constitutive ale actelor de discriminare prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul şi a solicitat ca în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii şi anulării hotărârii din 6 iunie 2006.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile O.G. nr. 137/2000, menţinând hotărârea adoptată de intimat numai pe baza analizei cadrului legal incident în cauză, dar fără a particulariza situaţia petiţionarului şi fără a exista o faptă a ministerului ca fiind discriminatorie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304, art. 3041 C. proc. civ., şi de excepţia invocată din oficiu la acest termen, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Hotărârea nr. 350 din 6 iunie 2006 a fost adoptată de intimatul C.N.C.D. ca urmare a memoriului transmis de petiţionarul C.I.G., transmis de Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la fapte sau acte care privesc refuzul acordării concediului parental pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la 2 ani.
Acţiunea în anularea acestei hotărâri a fost formulată de Ministerul Apărării, dar nu a fost citat în cauză şi petiţionarul, avându-se în vedere că sesizarea acestuia a stat la baza emiterii actului administrativ contestat în justiţie.
În consecinţă, pentru soluţionarea cauzei în contradictoriu şi cu petiţionarul C.I.G., se va admite prezentul recurs, se va casa sentinţa recurată şi se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Urmare soluţiei date recursului, prin admiterea excepţiei invocate din oficiu, nu se mai impune examinarea motivelor de recurs formulate de Ministerul Apărării şi acestea vor fi avute în vedere, ca apărări de fond, cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Apărării împotriva sentinţei civile nr. 1414 din 28 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleeaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1164/2008. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1166/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
