ICCJ. Decizia nr. 1170/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1170/2008
Dosar nr. 3902/2/2007
Şedinţa publică de la 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ reclamanţii B.V., P.N., D.D., V.G., G.D., V.B., Ş.D., R.G., M.T., D.S.C., A.M.N., C.C. şi S.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R. obligarea la plata drepturilor băneşti, reprezentând prima de concediu pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 şi 2006, actualizată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului, până la data plăţii efective.
Motivându-şi acţiunea, reclamanţii menţionaţi au arătat că, în calitate de funcţionari publici au dreptul, potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, la plata primei de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Totodată, au mai arătat că, prin legile anuale de aprobare a bugetelor de stat s-a suspendat aplicarea acestor dispoziţii legale, măsură pe care o apreciază ca fiind nelegală şi contrară prevederilor constituţionale.
Prin sentinţa civilă nr. 2310 din 27 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamanţilor, obligând pârâtul la plata către aceştia a primei de concediu pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 şi 2006, actualizată în raport cu rata inflaţiei, de la data naşterii dreptului la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa fondului a reţinut că reclamanţii, în calitate de funcţionari publici, au dreptul potrivit Legii nr. 188/1999 ca, pe lângă indemnizaţia de concediu, să primească o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că dispoziţiile legale referitoare la prima de concediu, deşi au fost suspendate prin O.U.G. nr. 33/2001 şi, ulterior, prin legile bugetare anuale, sunt în vigoare, nefiind abrogate, suspendarea fiind contrară prevederilor constituţionale şi reprezentând o îngrădire a dreptului subiectiv.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs pârâtul M.A.D.R.
În cuprinsul recursului se arată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, pentru următoarele considerente:
- pentru perioada 2001-2003, cererea formulată de reclamanţi este prescrisă prin trecerea termenului de 3 ani prevăzut de decretul nr. 158/1967 privind prescripţia extinctivă;
- prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001-2006, dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici au fost suspendate, întrerupând cursul prescripţiei dreptului la acţiune pentru beneficiarii prevederilor legale menţionate, iar măsura suspendării împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare;
- suspendarea dispoziţiilor legale amintite s-a făcut prin acte normative de acelaşi nivel cu Legea nr. 188/1999;
- M.A.D.R. are obligaţia legală de a respecta dispoziţiile de suspendare menţionate.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu apărările formulate şi probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Este de necontestat că prin Legea nr. 188/1999 s-a instituit dreptul funcţionarilor publici ca, pe lângă indemnizaţia de concediu, să li se acorde o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
De asemenea, este de necontestat că prin dispoziţii succesive, acordarea primei de vacanţă a fost suspendată în anii 2001 - 2006.
Numai că, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, Înalta Curte constată că suspendarea dreptului nu echivalează cu însăşi înlăturarea lui cât timp nu există nici o dispoziţie legală prin care să fi fost înlăturată existenţa acestuia.
Astfel, dreptul la prima de concediu stabilit iniţial prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, s-a menţinut prin art. 34 alin. (2) la republicarea legii în M. Of. nr. 251/22.03. 2004, precum şi prin art. 35 alin. (2) la republicarea în M. Of. nr. 365/29.05. 2007.
Aşadar, prin suspendarea acestui drept nu se poate considera că acesta nu exista în perioada respectivă, întrucât s-ar încălca principiul constituţional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Neprevederea în continuare a acestui drept recunoscut şi garantat nu poate înlătura existenţa lui anterioară pentru că, s-ar contraveni atât art. 53 din Constituţia României revizuită (art. 49 din Constituţia anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exerciţiul unui drept, cât şi reglementărilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligaţie lipsită de conţinut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada anilor, pentru care exerciţiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicaţi de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Prin urmare, considerându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 2310 din 27 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1169/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1174/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
