ICCJ. Decizia nr. 1175/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1175/2008
Dosar nr. 1045/33/2007
Şedinţa publică de la 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 20 iunie 2007, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 21 mai 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat, în esenţă, că hotărârea contestată este nelegală, deoarece prin actele de cercetare efectuate în Dosarul nr. 1517/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, s-a pronunţat o soluţie cu caracter administrativ, nefiind anulat nici unul din actele prin care a făcut dovada calităţii de refugiat.
Prin sentinţa civilă nr. 546/2007 din 5 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei B.E., a anulat hotărârea din 21 mai 2007 emisă de C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i plătească reclamantei suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin hotărârea din 21 mai 2007, pârâta C.J.P. Cluj, a dispus anularea hotărârii cu acelaşi număr din 22 decembrie 2004, prin care se admisese cererea formulată de B.E. stabilindu-i acesteia calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor aferente începând cu data de 1 decembrie 2004, pentru perioada 15 martie 1941-6 martie 1945.
Adoptarea celei de-a doua hotărâri de către C.J.P. Cluj s-a făcut în considerarea cercetărilor realizate în Dosarul nr. 1517/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, conform cărora martorii ale căror declaraţii au fost depuse la dosar au făcut afirmaţii necorespunzătoare adevărului în faţa notarului public, fără a o cunoaşte pe reclamantă.
Instanţa de fond a mai reţinut că reformarea actului administrativ prin care s-a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 este admisibilă numai în situaţia în care actul a fost emis prin încălcarea unei norme de drept imperative sau prohibitive, ori a fost emis prin mijloace frauduloase sau ca rezultat al unui viciu de voinţă, eroare, dol, violenţă, iar organul administrativ constată această situaţia după ce actul administrativ şi-a produs efectele. Totodată, s-a reţinut că autoritatea emitentă a hotărârii din 21 mai 2007 nu a făcut dovada că reclamanta a obţinut prin fraudă drepturile conferite de hotărârea din 2004.
Curtea de Apel Cluj, a mai reţinut că autoritatea emitentă nu a justificat în mod rezonabil decizia de anulare a primei hotărâri, întrucât nu există o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, prin care martorii ale căror declaraţii au fost avute în vedere ar fi fost condamnaţi pentru mărturie mincinoasă. De asemenea, niciunul dintre înscrisurile existente la dosar nu probează că prima hotărâre ar fi fost obţinută prin fraudă.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, bazându-se pe concluziile anchetei penale desfăşurate şi concluzionând că, deşi în privinţa martorilor vizaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale, există numeroase neclarităţi şi confuzii care pun sub semnul întrebării veridicitatea acestor declaraţii şi apreciind că datele din dosar s-au dovedit a fi „precare şi fără susţinere reală”.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu art. 1 lit. c).
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin H.G. nr. 127/ 2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au tăcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Având în vedere că întregul material probator administrat în cauză sprijină soluţia instanţei de fond, nu există motive pentru ca intimatei să i se refuze beneficiul drepturilor prevăzute de lege.
După cum a reţinut şi instanţa de fond temeiurile de ilegalitate trebuie dovedite, iar recurenta nu a produs nicio dovadă în sprijinul susţinerilor sale formulate la modul general şi fără elemente de concreteţe.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 546/2007 din 5 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 1174/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1177/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
---|