ICCJ. Decizia nr. 1180/2008. Contencios. Anulare act emis de autorităţi publice locale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1180/2008
Dosar nr. 635/57/2007
Şedinţa publică de la 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâţii Comisia de soluţionare a întâmpinărilor persoanelor propuse spre expropriere de pe lângă Primăria Comunei S.O., judeţul Hunedoara, SC H. SA Bucureşti şi Ministerul Economiei şi Comerţului în prezent Ministerul Economiei şi Finanţelor a contestat hotărârea comisiei din 21 martie 2007.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că în oferta expropriatorului SC H. SA nu sunt prevăzute categoriile de teren intravilan şi extravilan, suprafaţa propusă pentru expropriere şi nici ramul de cultură, iar valoarea terenului expropriat propusă de expropriator este mult mai mică în comparaţie cu alte lucrări de interes naţional din zonă, nefiind diferenţiată în teren intravilan şi extravilan, cum se prevede în sentinţa civilă nr. 187/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin sentinţa nr. 12/CA din 18 mai 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios, administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului B.I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul nu contestă exproprierea terenului, ci doar că suprafaţa, amplasamentul, ralul de cultură şi valoarea terenului ocupat de lacul de acumulare nu au fost stabilite corect.
Instanţa fondului a mai reţinut că asupra exproprierilor, inclusiv asupra despăgubirilor cuvenite se pronunţă tribunalul în raza de activitate a căruia se află situat imobilul propus pentru expropriere.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, a declarat recurs reclamantul B.I.
Prin cererea de recurs s-a subliniat că sentinţa Curţii de Apel este nelegală deoarece în considerarea dispoziţiilor art. 21 şi art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică se impunea trimiterea cauzei spre soluţionare Tribunalului Hunedoara în a cărui rază teritorială este situat imobilul propus pentru expropriere.
Cu ocazia dezbaterilor în fond însă, recurentul prin avocat a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Alba Iulia în condiţiile în care, aşa cum reiese din considerentele hotărârii, judecarea s-a făcut fără cercetarea fondului pricinii cu care a fost învestită.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat.
Urmare sentinţei civile nr. 187/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ (rămasă irevocabilă prin decizia nr. 206 din 19 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal), Comisia numită prin H.G. nr. 1299 din 20 septembrie 2006 şi constituită la sediul Primăriei S.O. –pentru soluţionarea întâmpinărilor persoanelor propuse spre expropriere în vederea realizării investiţiei de interes naţional „Amenajarea hidroenergetică a râului S. pe sectorul S.-S.” – a emis o nouă hotărâre în data de 21 martie 2007 prin care şi-a menţinut punctul de vedere exprimat prin hotărârea iniţială din 28 mai 2005. Totodată, Comisia a dispus expropriatorului actualizarea preţului la zi în lei cu toate influenţele legale intervenite de la ultima ofertă, urmând ca plata despăgubirilor să se facă în conformitate cu dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 33/1994.
Prin cererea de chemare în judecată, intitulată „contestaţie” împotriva Hotărârii Comisiei din 21 martie 2005, recurentul-reclamant nu a înţeles însă să conteste exproprierea terenului, manifestându-şi nemulţumirea în legătură cu modul de stabilire a suprafeţei, amplasamentului, ramului de cultură şi valorii terenului ocupat de lacul de acumulare.
Hotărârile Comisiei constituite potrivit art. 15 din Legea nr. 33/1994 pot face obiectul unei contestaţii în temeiul Legii contenciosului administrativ numai în cazurile la care se referă strict art. 20 din acelaşi act normativ.
În speţă, cererea recurentului-reclamant nu se încadrează în dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 33/1994, şi, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, asupra exproprierii şi despăgubirilor cuvenite în raport de suprafaţă, amplasament şi ram de cultură nu se pronunţă instanţa de contencios administrativ, ci Tribunalul în a cărui rază este situat imobilul propus pentru expropriere, în baza unei expertize care se efectuează conform art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
În acest context legal nu se poate pune în discuţie incidenţa dispoziţiilor art. 312 alin. (5) teza I din C. proc. civ., privitoare la casarea cu trimitere pentru că nu s-a intrat în cercetarea fondului.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinţei nr. 12/CA din 18 mai 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1179/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1182/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
