ICCJ. Decizia nr. 1179/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1179/2008
Dosar nr. 988/46/2007
Şedinţa publică de la 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 februarie 2006, reclamanta SC A.C. SA L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Argeş să se dispună suspendarea executării procesului-verbal încheiat la 1 noiembrie 2007, a raportului de inspecţie fiscală din 2 noiembrie 2007, a deciziei de impunere din 7 noiembrie 2007 şi a deciziei din 7 noiembrie 2007 privind nemodificarea bazei de impunere.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că plata la care a fost obligată prin actele administrative susmenţionate este rezultatul unei erori a organelor fiscale de control, ceea ce reprezintă un caz bine justificat pentru suspendarea executării solicitată. Reclamanta a arătat că îndeplineşte şi condiţia existenţei unei pagube iminente, întrucât a plătit deja în plus suma de 507.282 RON în perioada 2005-2006 şi plata sumei stabilite nelegal prin actele de control ar perturba grav activitatea sa economică.
Prin încheierea pronunţată la 19 decembrie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios, administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării următoarelor acte administrativ – fiscale încheiate de pârâta D.G.F.P. Argeş - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii: procesul-verbal încheiat la 1 noiembrie 2007, raportul de inspecţie fiscală din 2 noiembrie 2007, decizia de impunere din 7 noiembrie 2007 şi decizia din 7 noiembrie 2007 privind nemodificarea bazei de impunere.
Instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare, existând atât cazul bine justificat, prin contestarea de către reclamantă a legalităţii debitelor stabilite de organele fiscale, cât şi a riscului producerii unei pagube iminente, prin valoarea mare a sumei imputate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Argeş şi a solicitat ca în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare.
Recurenta a susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, avându-se în vedere că intimata nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute expres în art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu au fost administrate probe concludente privind existenţa unui caz bine justificat şi a pericolului producerii unei pagube iminente.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că hotărârea atacată cuprinde considerente de ordin general şi nu se întemeiază pe dovezi care să justifice soluţia de suspendare a executării, cu atât mai mult cu cât nici cererea intimatei nu a fost motivată prin existenţa unei îndoieli puternice asupra legalităţii actelor administrative şi prin ameninţarea producerii unei vătămări ireparabile.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a aplicat corect prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a admis cererea de suspendare formulată de intimata - reclamantă, constatând îndeplinirea cerinţelor legale privind existenţa unui caz bine justificat şi a pericolului producerii unei pagube iminente.
Existenţa cazului bine justificat a fost judicios stabilită faţă de contestarea pe fond a actelor administrative întocmite de recurentă şi de argumentele de fapt şi de drept invocate de intimată pentru anularea obligaţiilor fiscale suplimentare. Faţă de obiectul cererii şi de faza procesuală în care se soluţionează, instanţa de fond a reţinut corect că nu poate proceda decât la o verificare sumară a pretenţiilor intimatei – reclamante, nefiind posibilă o analiză de fond a motivelor de nelegalitate.
În sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat întemeiat că împrejurările legate de starea de fapt şi de drept din contestaţia intimatei sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative contestate, ceea ce constituie cazuri bine justificate pentru suspendarea executării lor.
Dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege au fost de asemenea corect interpretate şi aplicate, reţinându-se că este îndeplinită condiţia unei pagube iminente, ca prejudiciu material viitor şi previzibil. În acest sens, s-a avut în vedere cuantumul sumei imputate şi s-a apreciat corect că executarea debitului respectiv, anterior soluţionării contestaţiei, poate produce prejudicii dificil de reparat pentru patrimoniul şi activitatea economică a intimatei.
În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Argeş, în reprezentarea A.N.A.F. – Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii împotriva încheierii din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1178/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1180/2008. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
