ICCJ. Decizia nr. 1183/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1183/2008
Dosar nr. 407/36/2006
Şedinţa publică de la 20 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 210/CA din 17 martie 2006, Curtea de Apel Constanţa, a admis cererea de suspendare formulată de G.D., în contradictoriu cu D.G.F.P. Constanţa –compartimentul inspecţii şi D.G.F.P. Constanţa – compartimentul soluţionare contestaţii inspecţii în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi în consecinţă a dispus suspendarea procesului-verbal de inspecţie din 24 mai 2005 al D.G.F.P. Constanţa precum şi a deciziei din 22 decembrie 2005 a D.G.F.P. Constanţa – compartimentul de soluţionare contestaţii, până la soluţionarea acţiunii de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a apreciat că cererea de suspendare este întemeiată şi bine justificată şi totodată, s-a avut în vedere şi prevenirea unei pagube iminente faţă de faptul că reclamantul este pensionar, fiind lipsit de alte mijloace materiale.
Prin sentinţa civilă nr. 868/CA din 13 iulie 2007, Curtea de Apel Constanţa, a admis şi în fond acţiunea reclamantului, a anulat decizia din 22 decembrie 2005 a D.G.F.P. Constanţa - compartimentul soluţionare contestaţii şi în parte procesul-verbal de inspecţie din 24 aprilie 2005 al D.G.F.P. Constanţa - compartimentul inspecţii, în ce priveşte obligarea reclamantului la plata sumelor de 172.805.512 RON şi 38.809.924 RON aferente contractelor încheiate cu SC I.I. SRL, 38.675.000 RON şi 82.326.448 RON aferente contractelor încheiate cu SC C.C. SRL şi 22.973.289 RON aferente contractelor încheiate cu SC E. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că autoritatea contractuală putea confirma potrivit art. 8 alin. (6) din O.U.G. nr. 60/2001 direct lucrările având în vedere că valoarea fără T.V.A. a fiecărui contract nu depăşea 2.000 euro.
Instanţa a considerat că au fost încheiate legal contractele în litigiu, documentele privind efectuarea lor există, iar plăţile au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, neexistând nici un prejudiciu.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Constanţa, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în condiţiile în care a susţinut că hotărârile pronunţate sunt lipsite de temei legal şi au fost date cu greşita aplicare a legii.
Recurenta – pârâtă a criticat soluţia instanţei de fond atât în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a fondului cauzei cât şi cu privire la acordarea suspendării executării actelor.
Prin motivele de recurs dezvoltate, vizând soluţia primei instanţe asupra fondului cauzei, recurenta-pârâtă, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că în mod nelegal şi neîntemeiat a fost admisă acţiunea reclamantului şi au fost anulate actele administrative atacate, respectiv decizia din 22 decembrie 2005 şi procesul verbal de inspecţie din 24 mai 2005, în condiţiile în care contractele de execuţie lucrări încheiate cu SC I. SRL, devizele de lucrări şi procesele-verbale de recepţie depuse la dosar nu conferă caracter legal procedurii de cumpărare directă de la această societate, aplicată de O. Constanţa, întrucât valoarea lucrărilor de reparaţii prevăzute, depăşea pragul valoric de 2.000 euro, astfel că se impunea aplicarea şi respectarea dispoziţiilor art. 71 din O.U.G. nr. 60/1991.
A mai arătat recurenta că intimatul-reclamant, deşi a susţinut că va prezenta documente doveditoare adiţionale, nu a fost în măsură să facă o astfel de dovadă.
Recurenta a precizat că instanţa de fond trebuie să reţină că în cauză, achiziţionarea de lucrări trebuia efectuată numai în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 60/2001, atribuirea unui contract de achiziţie de lucrări putând fi făcută numai de o comisie de evaluare constituită la nivelul autorităţii contractante, documentele justificative emise ulterior efectuării lucrărilor urmând a purta viza de control financiar preventiv a persoanei responsabile, conform reglementărilor legale aplicabile. Cum toate aceste documente poartă viza de control a reclamantului, acestuia îi revine şi răspunderea patrimonială pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la execuţia bugetară.
Cu privire la contractele de lucrări încheiate de Teatrul de Operă şi Balet din Constanţa cu SC C.C. SRL, recurenta a afirmat că este eronată motivarea instanţei de fond în sensul inexistenţei prejudiciului ce ar putea antrena răspunderea reclamantului, în condiţiile în care sumele achitate, conform facturilor fiscale emise, au fost cu mult mai mari faţă de cele înscrise în oferta iniţială, fiind astfel încălcate dispoziţiile O.U.G. nr. 60/2001, potrivit cu care oferta are caracter ferm şi obligatoriu.
În fine, recurenta a mai arătat că sunt nelegale concluziile instanţei de fond şi în ceea ce priveşte contractele încheiate cu SC E. SRL şi referitor la inexistenţa prejudiciului, motivat de faptul că în sarcina reclamantului nu a fost reţinută nici o plată nelegală, deşi reclamantul intimat avea calitatea de persoană direct răspunzătoare în cazul controlului financiar preventiv precum şi în calitate de semnatar al contractelor încheiate.
Prin recursul formulat împotriva hotărârii de suspendare a executării actelor administrative atacate, măsură dispusă în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, recurenta pârâtă a arătat, pe de-o parte, că în mod greşit instanţa de fond a acordat suspendarea executării actelor numai până la momentul soluţionării fondului acţiunii, faţă de temeiul legal invocat, iar, pe de alta, că hotărârea este nelegală întrucât nici una dintre condiţiile cerute de Legea nr. 554/2004 pentru acordarea suspendării, respectiv cazul justificat şi paguba iminentă, nu este îndeplinită.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., de probele administrate dar şi faţă de criticile recurentei-pârâte, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reţine că recursurile formulate sunt fondate şi urmează a fi admise, cu consecinţa modificării în tot a sentinţei atacate şi a respingerii pe fond, ca neîntemeiată, a acţiunii reclamantului-intimat, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin procesul – verbal de inspecţie de reverificare din 24 mai 2005, încheiat de compartimentul de inspecţie al D.G.F.P. Constanţa - Ministerul Finanţelor Publice, s-au stabilit în sarcina reclamantului, în calitatea sa de contabil şef la Teatrul Naţional de Operă Constanţa şi raportat la perioada inspectată, respectiv 2001-2004, următoarele sume, cu titlu de prejudiciu:
-172.505.512 RON sumă achitată nelegal şi 38.809.952 RON foloase nerealizate, aferente contractelor încheiate cu SC I.I. SRL, şi
-19.360.305 RON plus 2.078.580 RON foloase nerealizate şi respectiv 42.534.679 RON plus 4.560.148 RON foloase nerealizate, aferente contractelor încheiate cu SC C.C. SRL
Contestaţia formulată de reclamant împotriva constatărilor cuprinse în procesul-verbal menţionat a fost respinsă prin decizia din 22 decembrie 2005.
Echipa de inspecţie a menţionat totodată, în ceea ce priveşte contractele încheiate între O. Constanţa şi SC E. SRL că date fiind necorelaţiile existente în documente, urmează a se realiza o expertiză tehnică ulterioară.
Totodată s-a reţinut că decontarea sumei de 172.505.512 RON s-a efectuat fără a avea la bază, potrivit O.U.G. nr. 60/2001 şi O.M.F.P. nr. 1014/2001, un contract de execuţie lucrări, procese-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor, documente justificative vizate pentru controlul financiar preventiv, cu precizarea echipei de control că SC I.I. SRL îi are ca asociaţi pe domnul G.D. şi pe Z.S.
Referitor la contractul încheiat între O. Constanţa şi SC C.C. SRL, echipa de inspecţie de reverificare a constatat încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 în sensul că oferta are caracter ferm şi obligatoriu pe toată durata de valabilitate stabilită de autoritatea contractantă în sensul că au fost decontate facturi cu sume mai mari decât cele prevăzute în contract, rezultând o diferenţă de 19.360.305 RON între valoarea contractată şi cea facturată şi decontată. S-a mai reţinut că pentru executarea lucrărilor, în valoare de 38.675.000 RON nu s-au întocmit situaţii de lucrări şi procese-verbale de recepţie a lucrărilor parţiale sau finale.
Prin decizia din 22 decembrie 2005, Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. a respins ca neîntemeiată contestaţia reclamantului intimat, în ceea ce priveşte contractele încheiate cu SC C.C. SRL, SC E. SRL şi respectiv SC I.I. SRL, reţinând în esenţă că nu au fost prezentate documente relevante care să infirme constatările echipei de control/ verificare.
Examinând întreg materialul probator existent la dosar, Înalta Curte reţine că sunt întemeiate criticile recurentei – pârâte, vizând modalitatea de soluţionare a fondului cauzei în sensul nerespectării în cazul achiziţiilor de lucrări de la societăţile menţionate în actele de control atacate, contrar celor reţinute de instanţa de fond, a procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice.
Astfel, cel puţin în ceea ce priveşte contractele de execuţie lucrări încheiate cu SC I.I. SRL, devizele de lucrări şi procesele-verbale de recepţie, nu putea fi aplicată procedura de cumpărare directă, conform art. 8 alin. (6) din O.U.G. nr. 60/2001, câtă vreme valoarea lucrărilor de reparaţii ce urmau a fi efectuate depăşea pragul valoric de 2.000 euro.
Deveneau astfel incidente prevederile art. 51 şi 71 din O.U.G. nr. 60/1991, nerespectate însă în cauză, potrivit cu care autoritatea contractantă, respectiv O. din Constanţa avea obligaţia de a constitui pentru atribuirea fiecărui contract de achiziţie publică în parte, o comisie de evaluare şi de a încheia apoi contractul cu ofertantul stabilit ca fiind câştigător de comisia de evaluare.
Elocvente pentru precaritatea documentaţiei întocmite dar şi în ceea ce priveşte identificarea lucrărilor realizate de SC I.I. SRL sunt şi concluziile raportului de expertiză, întocmit de expertul ing. A.N., potrivit cu care contractele, devizele ofertă, procesele – verbale de recepţie nu respectă prevederile legii, sunt extrem de sumare şi indică doar lucrări generale de construcţii, notele intitulate devize ofertă de la contractele cu SC I.I. SRL fiind numai liste de materiale, fără nici o justificare tehnică, din care să rezulte ce lucrări au executat, unde şi pe ce suprafeţe.
În acest context, simpla concluzie a expertului cu privire la contractele SC I.I. SRL reţinută în considerentele hotărârii instanţei de fond, în sensul că au fost regăsite lucrări şi nu există prejudicii, este trunchiat redată, fiind omisă contatarea esenţială, prealabilă, a aceluiaşi expert în sensul că identificarea lucrărilor s-a făcut numai pe baza informaţiilor furnizate de reclamant, din documentele sumare puse la dispoziţie nerezultând localizarea lucrărilor.
Referitor la contractul de lucrări încheiat de autoritatea contractantă cu SC C.C. SRL, Înalta Curte reţine că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că martorii audiaţi au fost în măsură să dovedească existenţa unor lucrări în condiţiile în care raportul de expertiză a menţionat expres că respectivele lucrări nu au putut fi localizate integral, corespunzător facturilor plătite. De altfel, chiar expertul a confirmat constatările organelor de inspecţie/reverificare, reţinând la rândul său, că pentru acest contract a fost plătită în plus suma de 19.360.305 RON faţă de situaţia de lucrări prezentată expertului, cu precizarea că expertului nu i-au fost prezentate nici documentele legale necesare, respectiv procesul-verbal de recepţie şi nici devizul ofertă.
În fine, întemeiate sunt şi criticile recurentei vizând modalitatea în care instanţa de fond a statuat asupra lipsei prejudiciului produs autorităţii contractante, prin procedura nelegală de atribuire a respectivelor contracte de lucrări cu greşita aplicare a prevederilor legale incidente şi urmare a eronatei interpretări a probelor administrate, cu referire directă la raportul de expertiză tehnică.
Prejudiciul produs, prin activitatea culpabilă a reclamantului – intimat, după cum corect au reţinut de altfel şi organele de control, a rezultat din încălcarea art. 41 din O.U.G. nr. 60/2001, potrivit cu care oferta are caracter ferm şi obligatoriu pe toată durata de valabilitate ca şi din faptul plăţii unei sume mai mari decât cea iniţial contractată, în condiţiile în care expertul nici nu a putut identifica şi determina, cu certitudine existenţa şi realitatea lucrărilor contractate.
Concluzionând aşadar pe aspecte prezentate, Înalta Curte apreciind că se impune în cauză menţinerea concluziilor actelor de control atacate, ce nu au putut fi combătute prin probatoriul administrat şi faţă de prevederile legale aplicabile respectiv O.U.G. nr. 60/2001 urmează ca în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să admită atât recursul vizând fondul cauzei, precum şi recursul vizând soluţia dată asupra cererii de suspendare, pentru aceleaşi consideraţiuni, şi casând sentinţa atacată, să respingă în fond ca neîntemeiată acţiunea reclamantului intimat, astfel cum a fost completată şi precizată.
Înalta Curte nu poate să nu menţioneze în raport de motivele de recurs vizând modalitatea de suspendare a executării actelor administrative atacate, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, că la data de 17 iunie 2006, instanţa de fond, prin încheierea nr. 445/CA a îndreptat eroarea materială strecurată în sentinţa nr. 210/CA din 17 martie 2006 în sensul menţionării că suspendarea actelor atacate este dispusă până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, astfel că sub acest aspect critica recurentei, sus arătată apare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de D.G.F.P. Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 210/CA din 17 martie 2006 şi a sentinţei nr. 568/CA din 13 iulie 2007 ale Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţele atacate şi în fond respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantului G.D. astfel cum a fost completată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1182/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1185/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
