ICCJ. Decizia nr. 1185/2008. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1185/2008
Dosar nr. 8185/1/2007
Şedinţa publică de la 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 61/F/CA din 28 mai 2007, Curtea de Apel Braşov, a admis în parte acţiunea reclamantei SC R.R. SA, a dispus anularea în parte a procesului-verbal din 3 februarie 2005, emis de A.N.V. Bucureşti – Autoritatea de control D.R.V. Braşov şi a deciziei din 31 martie 2005 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. D.G.S.C. Bucureşti, privind obligarea reclamantei la plata sumei de 43.763.143.289 RON până la concurenţa sumei de 9.551.628.159 RON, reţinută cu titlu de obligaţii fiscale vamale – conform raportului de expertiză din 22 ianuarie 2007, sumă pentru care s-au menţinut actele fiscale şi vamale atacate, a respins celelalte capete de cerere şi a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu expert, către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a importat echipamente industriale care sunt scutite de taxe vamale şi T.V.A., încadrându-se în cap. 84, 85, 87 din Tariful Vamal de Import al României.
Prin contractul de asociere în participaţiune, s-a procedat la construirea unei reţele de fibră optică pentru transmisii de date, interne şi programe T.V.
Ulterior, a fost încheiat un „acord” prin care fiecare dintre părţi îşi păstra cu deplinătate drepturile de proprietate asupra bunurilor materiale şi intelectuale dobândite în nume propriu.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta beneficiază de acordarea facilităţilor fiscale în sensul prevederilor art. 211 din Legea nr. 133/1999.
Potrivit acestui text de lege, întreprinderile mici şi mijlocii erau scutite de la plata taxelor vamale pentru importul de echipamente industriale achiziţionate în vederea dezvoltării activităţii proprii de producţie şi servicii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs D.G.F.P. Braşov, în nume propriu şi pentru A.N.A.F., precum şi A.N.V., prin D.R.A.O.V. Braşov, care au invocat prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- în mod eronat a reţinut instanţa de fond că societatea comercială beneficiază de prevederile art. 211 din Legea nr. 133/ 1999, făcând o interpretare greşită a acestor prevederi legale;
- societatea comercială a folosit bunurile importate pentru realizarea unei investiţii în asociere cu alte societăţi comerciale, conform contractelor de asociere în participaţiune încheiate între acestea;
- instanţa de fond, după ce a soluţionat o excepţie de nelegalitate a dispoziţiilor art. 14 din H.G. nr. 244/2001 şi a stabilit că acestea sunt legale şi conforme cu prevederile art. 211 din Legea nr. 133/1999, a ignorat această soluţie, precum şi dispoziţiile vizate de excepţia de nelegalitate.
Societatea comercială intimată a depus întâmpinare prin care a combătut criticile autorităţilor recurente şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod corect prevederile art. 211 din Legea nr. 133/1999, societatea comercială beneficiind în mod legal de facilităţile fiscale respective, cerând respingerea recursurilor.
Recursurile sunt întemeiate.
În cauză, este necontestat că SC T.H. SRL Braşov a importat în anul 2002 o serie de bunuri de la furnizorii externi, importuri pentru care a beneficiat de facilităţile vamale prevăzute de Legea nr. 133/ 1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare.
Cu ocazia controlului efectuat în perioada 22 martie – 19 aprilie 2004, organele A.N.A.F. şi A.N.V. au constatat că societatea comercială importatoare nu a folosit bunurile importate pentru realizarea unor investiţii proprii, în sensul prevederilor art. 211 din Legea nr. 133/1999 şi ale art. 14 şi 15 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 244/2001, ci le-a folosit pentru realizarea unor investiţii pe baza unor contracte de asociere în participaţiune cu alte societăţi comerciale.
Astfel, organele de control au calculat în sarcina societăţii comerciale obligaţii bugetare în sumă totală de 43.688.141.089 RON, reprezentând drepturi vamale şi accesorii, care au fost menţinute prin decizia din 31 martie 2005 prin care A.N.A.F. a respins contestaţia formulată împotriva procesului verbal de control din 3 februarie 2005.
Aşa cum au reţinut instanţa de fond şi organele de control, soluţionarea cauzei depinde de răspunsul dat problemei dacă societatea comercială importatoare a folosit bunurile importate cu respectarea prevederilor legale în baza cărora a beneficiat de facilităţile fiscale acordate.
Astfel, potrivit art. 211 din Legea nr. 133/1999, introdus prin O.U.G. nr. 297/2000, aprobată prin Legea nr. 415/2001 „întreprinderile mici şi mijlocii sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru importul de maşini, instalaţii, echipamente industriale, instrumente, aparate şi know-how, care se regăsesc la cap. 84, 85 şi 87, cu excepţia autoturismelor, şi la cap. 90 din tariful vamal de import al României, achiziţionate în vederea activităţii proprii de producţie şi servicii”.
De asemenea, potrivit pct. 14 şi 15 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 244/2001 „scutirile de la plata taxelor vamale pentru maşinile, instalaţiile, echipamentele industriale, know-how, care se importă în vedere dezvoltării activităţilor proprii de producţie şi servicii, se acordă de către birourile vamale, pe baza unei declaraţii pe propria răspundere semnate de reprezentantul legal al întreprinderii mici sau mijlocii, în forma prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice, cu condiţia ca întreprinzătorul să fi obţinut avizul Ministerului Industriei şi Resurselor.
Prin declaraţia pe proprie răspundere se atestă că aceste importuri sunt destinate exclusiv dezvoltării activităţilor proprii de producţie şi servicii. Declaraţia pe propria răspundere se întocmeşte în 3 exemplare originale, dinte care un exemplar se depune la biroul vamal la care se face declaraţia vamală de import, un exemplar se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială îşi are sediul social declarat cu ocazia autorizării şi înregistrării întreprinderea mică sau mijlocie, iar al treilea exemplar se păstrează la documentele financiar-contabile ale întreprinderii mici sau mijlocii”.
Or, în cauză, este necontestat că bunurile importate de societatea comercială au fost folosite pentru realizarea unor investiţii pe baza unor contracte de asociere în participaţiune cu alte societăţi comerciale.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că investiţia realizată „în cadrul asocierii în participaţiune este o activitate proprie” a societăţii comerciale importatoare, astfel că aceasta a beneficiat în mod legal de facilităţile fiscale acordate de Legea nr. 133/1999, cu modificările şi completările ulterioare, împărtăşind astfel susţinerile reclamantei şi punctul de vedere al expertului contabil, soluţie care se bazează pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente, citate mai sus.
Într-adevăr, bunurile importate au fost folosite pentru realizarea unor investiţii pe baza unor contracte de asociere în participaţiune dintre societatea comercială importatoare şi alte societăţi comerciale, astfel că activitatea realizată de structura asociativă nu a mai reprezentat o activitate proprie a societăţii comerciale importatoare, ci o activitate comună a tuturor societăţilor comerciale componente ale asocierii în participaţiune.
Or, din interpretarea teleologică a prevederilor legale incidente în cauză, rezultă că s-a urmărit stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, iar nu pentru înfiinţarea şi dezvoltarea unor structuri asociative ale întreprinzătorilor privaţi.
De altfel, prevederile art. 211 din Legea nr. 133/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi dispoziţiile art. 14 şi 15 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 244/2001 trebuie interpretate în sens restrictiv, fiind vorba de o excepţie de la regula potrivit căreia importurile de bunuri sunt supuse taxelor vamale.
În concluzie, recursurile formulate sunt întemeiate, astfel că vor fi admise, sentinţa atacată va fi casată, iar acţiunea va fi respinsă integral.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de D.G.F.P. Braşov, în numele şi pentru Ministerul Economiei şi Finanţelor – A.N.A.F. şi de A.N.V. reprezentată de D.R.A.O.V. Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 61/F/CA din 28 mai 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea reclamantei SC R.R. SA, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1183/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1188/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
