ICCJ. Decizia nr. 1267/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1267/2008
Dosar nr. 4977/2/2007
Şedinţa publică din 26 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 noiembrie 2007 la Curtea de Apel Bucureşti, HGG.W., cetăţean irakian, a solicitat în contradictoriu cu M.A.I. – O.R.I., admiterea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 2172 din 18 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul nulităţii interdicţiei dispusă la 26 februarie 2004, după ce măsura expulzării a fost pusă în executare (neinsistându-se în celelalte două capete de cerere).
În motivarea recursului, petentul a susţinut că nu i s-a comunicat în scris măsura dispusă, împreună cu motivele acesteia astfel încât măsura este ilegală.
A mai menţionat recurentul că şi Decizia de returnare de pe teritoriul României este nulă pentru că i s-a imputat intrarea pe teritoriul ţării sub altă identitate la 17 februarie 2007 deşi la acel moment avea reglementat dreptul de şedere – invocând în acest sens permisul de şedere valabil pe perioada 30 martie 2006 - 29 martie 2007.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 2172 din 18 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul HGG.W. în contradictoriu cu pârâtul O.R.I.
De precizat că reclamantul solicitase prin acţiune, anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 46157 din 11 iunie 2007, a interdicţiei de intrare în România emisă pe numele A.L.H.S.A. şi prelungirea dreptului de şedere în România, ca membru de familie al unui cetăţean român. Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin sentinţa penală nr. 779 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, recurentul - reclamant a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, dispunându-se totodată expulzarea acestuia. Expulzarea a fost pusă în executare la 20 februarie 2004.
S-a mai reţinut că din adresa nr. 631943/BMG/3 rezultă că la 26 februarie 2004 s-a dispus interdicţia intrării pe teritoriul României a reclamantului până la 18 august 2014. Cum recurentul - reclamant, a fost condamnat pentru o infracţiune gravă (infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa privativă de libertate al cărei maxim special este de peste 5 ani), prezenţa sa pe teritoriul României fiind un pericol la adresa ordinii publice din România instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite condiţiile art. 89 alin. (4) privind exceptarea reclamantului de la interzicerea returnării.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faţă de precizarea făcută de recurent în sensul că solicită cenzurarea numai a măsurii interdicţiei intrării pe teritoriul României până la 18 august 2014, constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică astfel încât recursul declarat va fi respinsconform art. 312 C. proc. pen.
Aşa cum rezultă din adresa nr. 165314 din 15 martie 2007 întocmită de Serviciul 2 pentru Străini Bucureşti din M.A.I., recurentul - reclamant s-a identificat ca cetăţeanul irakian A.L.H.S.A., născut la 1 iunie 1971 în Missan - Irak, fiul lui S. şi A. Dosar E/173131. El a fost condamnat prin hotărâre judecătorească şi definitivă la 1 an şi 5 luni închisoare în 2004, având consemn nominal (interdicţie de intrare în ţară până 19 august 2014).
Întrucât străinul figura în evidenţa traficului de frontieră cu prima intrare în România la data de 17 februarie 2006, s-au făcut cercetări şi s-a constatat că HGG.W. este una şi aceeaşi persoană cu A.L.H.S.A., şi la 15 martie 2007 recurentul - reclamant şi soţia sa cetăţeană română au recunoscut la sediul autorităţii că recurentul, în perioada interdicţiei a intrat pe teritoriul României sub altă identitate.
Deci recurentul - reclamant care fusese condamnat cu închisoare în 2004 dispunându-se şi expulzarea sa, având consemn nominal până la 19 august 2014, nu poate susţine că măsura interdicţiei intrării în ţară este abuzivă. Este adevărat că la 28 aprilie 2004 recurentul - reclamant s-a căsătorit în Alamara - Irak (act transcris la 28 martie 2006 la Primăria sector 2) cu cetăţeana română M.F. fiica lui V. şi I. născută la 7 martie 1984, căsătorie din care a rezultat copilul H.M. născut la 4 noiembrie 2005 la Alamara - Irak.
Dar în acelaşi timp el a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune al cărei maxim de pedeapsă este 7 ani, şi după expulzare, a reintrat în ţară sub o identitate falsă (art. 129 alin. (1) şi alin. (2) OUG nr. 194/2002).
În aceste condiţii, conduita ilegală, a recurentului - reclamant nu poate fi invocată de acesta pentru considerarea ca abuzivă a măsurii interdicţiei de intrare în ţară, întrucât, autoritatea administrativă nu a făcut un abuz în momentul instituirii consemnului nominal până la 19 august 2014, prezenţa recurentului - reclamant constituind un pericol la adresa ordinii publice din România (art. 89 alin. (4) din OUG nr. 194/2002 coroborat cu art. 6 din Legea nr. 122/2006 privind forma de protecţie a statului român în cazul azilului în România şi care instituie îndepărtarea de pe teritoriul României a persoanei condamnată pentru o infracţiune gravă şi care reprezintă astfel pericol pentru ordinea publică din România). Deci recursul fiind neîntemeiat el va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul HGG.W. împotriva sentinţei civile nr. 2172 din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1266/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1269/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
