ICCJ. Decizia nr. 1384/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1384/2008
Dosar nr. 1182/54/2007
Şedinţa publică de la 1 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios, administrativ şi fiscal, reclamantul M.V.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Telecomunicaţiilor, anularea ordinului din 15 februarie 2007, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale pierdute de la data eliberării din funcţie şi până la data reintegrării efective în funcţie, obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 6 iunie 2006, prin ordinul nr. 954, a fost numit în funcţia de manager al Spitalului Universitar C.F. Craiova, iar prin ordinul din 15 februarie 2007 a fost eliberat din această funcţie, fără ca, până la data ordinului contestat, în cadrul spitalului să fi fost desfăşurată vreo activitate de analiză şi evaluare, care să conducă la concluzia unui management defectuos, pentru a se justifica această măsură.
Reclamantul a învederat că ilegalitatea ordinului rezultă din aceea că, deşi a fost numit în funcţia de manager până la ocuparea funcţiei ca urmare a organizării concursului, a fost revocat fără a exista vreun motiv, respectiv nu a fost organizat un concurs şi nu au fost constatate deficienţe în activitatea managerială.
Pârâtul Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca fiind prematur introdusă, având în vedere faptul că reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva ordinului la data de 15 martie 2007, urmând a i se răspunde în termen legal de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004. Prin actul din 16 aprilie 2007 Ministerul Transporturilor a răspuns plângerii prealabile formulate de reclamant prin care solicită revocarea ordinului M.T.C.T.nr. 265/2007.
Curtea de Apel Braşov, a respins excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare judecată ca fiind neîntemeiată, întrucât reclamantul a respectat termenul prevăzut de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Prin sentinţa nr. 255 din 12 septembrie 2007, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios, administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.V.D. în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Telecomunicaţiilor, a anulat ordinul din 15 februatrie 2007 emis de pârât şi a obligat pârâtul la plata către reclamantul a drepturilor salariale neîncasate, începând cu data eliberării din funcţie şi până la reintegrare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin ordinul din 6 iunie 2006 al Ministerului Transportului, Construcţiilor şi Turismului reclamantul M.V.D. a fost numit în funcţia de manager al Spitalului Universitar C.F. Craiova. Temeiul juridic în baza căruia a fost emis ordinul îl constituie art. V. alin. (4) din H.G. nr. 412/2004 care reglementează organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Conform art. 1 al acestui ordin, reclamantul a fost numit în această funcţie până la ocuparea funcţiei, ca urmare a concursului organizat pentru selecţionarea managerului.
A mai reţinut instanţa de fond că ulterior, prin ordinul din 15 februarie 2007 emis de către Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în baza aceluiaşi temei legal reclamantul a fost eliberat din funcţia de manager la Spitalul Universitar C.F. Craiova.
A mai constatat că ordinul de eliberare din funcţie nu indică, însă, motivul pentru care a fost dispusă eliberarea reclamantului din funcţie, respectiv dacă postul în discuţie a fost ocupat ca urmare a organizării unui concurs, ori un alt motiv, facându-se doar trimitere la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, respectiv art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 412/2004, iar textul legal indicat nu exclude ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului din sfera actelor administrative ce trebuie să îndeplinească o serie de condiţii ad validitatem, printre care şi condiţiile de formă exterioară, respectiv forma scrisă şi motivarea.
Totodată, s-a reţinut că prin ordinul atacat mandatul acordat reclamantului încetează în momentul organizării unui concurs de ocupare a funcţiei, de selecţionare a managerului or, în cauză, nu a fost organizat un astfel de concurs, ca şi condiţie de încetare a mandatului de manager.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că instanţa de fond a pronunţat o soluţie cu aplicarea greşită a legii, pentru următoarele argumente:
- deşi în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamantul a exercitat funcţia de manager în baza unui mandat acordat prin ordinul din 6 iunie 2006, aplicându-se deci regulile juridice care guvernează această materie, a interpretat greşit menţiunea din cuprinsul ordinului care a stabilit data limită până la care managerul poate exercita funcţia, în sensul că această dată era obligatoriu de respectat de către emitentul actului, încetarea funcţiei de manager putând opera doar după organizarea concursului pentru ocuparea postului de manager;
-în mod greşit a reţinut instanţa de fond că ordinul de eliberare din funcţie trebuia motivat, în condiţiile în care raportul juridic dedus judecăţii urmează regulile mandatului,care poate înceta prin revocare unilaterală, având la bază încrederea mandantului în mandatar, instanţele judecătoreşti neputând cenzura oportunitatea măsurii revocării mandatului.
Sancţiunea nulităţii recursului la care a făcut referire reprezentantul intimatului-reclamant, motivat de faptul că nu a fost indicat temeiul de drept al promovării acestuia, nu poate fi reţinută întrucât, pe de o parte, criticile recursului pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., iar pe de altă parte, în materia contenciosului administrativ legiuitorul a instituit numai calea de atac a recursului, astfel încât acesta nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. art. 304 C. proc. civ., instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ.
Examinând cauza în condiţiile acestui din urmă text de lege şi criticile recurentului prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a prevederilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că se impune adoptarea soluţiei de admitere a recursului şi modificarea, în parte, a hotărârii atacate în sensul înlăturării obligaţiei de plată a drepturilor salariale neîncasate de reclamant începând cu data eliberării sale din funcţie şi până la reintegrare, însă numai pentru considerentele în continuare arătate.
Prin ordinul din 06 iunie 2006 reclamantul a fost numit în funcţia de manager la Spitalul Universitar C.F.Craiova pe perioada determinată, respectiv până la ocuparea funcţiei ca urmare a concursului organizat pentru selecţionarea managerului, astfel cum dispun prevederile Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii.
În contextul apariţiei acestei legi, prerogativa ministrului transportului, construcţiilor şi turismului de a numi şi elibera din funcţie managerii spitalelor, instituită potrivit dispoziţiilor privind organizarea şi funcţionarea ministerului, operează până la organizarea concursului pentru ocuparea respectivelor funcţii, ulterior acestei date ministrul nemaiputând dispune cu privire la persoana care să asigure conducerea spitalelor din subordinea ministerului Transporturilor, în alte condiţii decât cele impuse de noul act normativ, managerul declarat câştigător la concursul de selecţie urmând să încheie un contract de management cu respectivul minister.
Exercitând prerogativa avută până la data organizării concursului de selecţie a managerilor, ministrul a acţionat însă în regim de putere publică, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, ordinul atacat fiind un act administrativ, aşa cum acesta este definit prin art. 2 lit. c) din aceeaşi lege.
Prin urmare, în mod corect prima instanţă a reţinut că ordinul în discuţie trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate ale acestei categorii de acte juridice, determinate de caracterul şi specificul lor şi statuate la nivel de principiu atât în doctrina cât şi în jurisprudenţa în materie.
Între aceste condiţii este inclusă şi aceea a motivării actului administrativ, menită a evita dobândirea de către autoritatea administrativă a unei puteri discreţionare, precum şi a asigura exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare şi a celui la un proces echitabil reglementat prin art. 6 din C.E.D.O., condiţie a cărei nesocotire atrage anulabilitatea actului, din această perspectivă concluzia primei instanţe fiind justificată.
Întrucât a fost organizat concursul de selecţie a managerului, iar persoana declarată admisă a fost numită în această funcţie, aşa cum rezultă din ordinul din 18 februarie 2008, depus la dosar în recurs, reîncadrarea reclamantului în funcţie şi, implicit, stabilirea în sarcina pârâtului –recurent a obligaţiei de plată a drepturilor salariale până la reîncadrarea nu mai este legalmente posibilă.
Faţă de această situaţie şi în condiţiile în care prima instanţă nu a fost investită cu o cerere accesorie prin care să fie cuantificate despăgubirile solicitate pentru repararea pagubei cauzate, astfel încât soluţia adoptată în privinţa acesteia să poată forma obiectul controlului judiciar, se impune modificarea hotărârii atacate numai în sensul înlăturării respectivei obligaţii, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor, împotriva sentinţei nr. 255 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că înlătură dispoziţia privind obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor la plata către reclamantul M.V.D. a drepturilor salariale neîncasate începând cu data eliberării sale din funcţie şi până la reintegrare.
Meţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1382/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1392/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
