ICCJ. Decizia nr. 1397/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1397/2008
Dosar nr. 1318/33/2007
Şedinţa publică de la 2 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul F.L. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia din urmă la acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născut în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 526 din 29 octombrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă.
Totodată, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada octombrie 1941-martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 15 iulie 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantul F.L. are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între octombrie 1941 şi data încetării refugiului, întrucât dispoziţiile legale aplicabile în această materie, nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor băneşti corespunzătoare.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, susţinând în esenţă că instanţa a acordat drepturi de la o dată ilegală 15 iulie 2007 fără a observa că textul legii acordă drepturi „de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, iar nu de la mijlocul lunii.
A mai susţinut şi că declaraţiile martorilor nu sunt relevante în soluţionarea cauzei, întrucât aceştia au dat astfel de declaraţii în favoarea mai multor petenţi cu situaţii individuale diferite în privinţa datei refugiului şi a localităţii de plecare.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse sentinţei, cu apărările formulate şi probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, beneficiază de prevederile acestuia -";c) persoana care a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;"; iar art. 2 din H.G. nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicare prevederilor O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice explicitează ce se înţelege prin persoană strămutată în altă localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.";
În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant s-a născut „după strămutarea părinţilor săi” la data de 5 iulie 1941 în comuna B. judeţul Cluj. Or, această situaţie, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, a avut aceleaşi consecinţe nefavorabile datorate condiţiilor precare de viaţă ale familiei sale şi asupra intimatului - reclamant.
Într-adevăr, Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de recurenta-pârâtă, că ceea ce prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinţilor intimatului-reclamant de persoane strămutate iar, pe de altă parte, faptul că acesta s-a născut în intervalul de timp prevăzut de lege, (6 septembrie 1940 – 6 martie 1945) când atât părinţii cât şi copiii acestora au suferit ca urmare a strămutării.
Atât soluţia instanţei de fond cât şi motivarea acesteia exprimă un mod corect, precis şi necontradictoriu de stabilire a situaţiei de fapt şi de înţelegere a finalităţii legii .
Mai mult, Înalta Curte constată că instanţa de fond a considerat corect că a raţiona altfel ar însemna ca la condiţii identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic diferenţiat, încălcându-se principiile constituţionale ale egalităţii de tratament şi ale nediscriminării sociale, principii prevăzute şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (cu denumirea simplificată de Convenţia europeană a drepturilor omului).
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare recursul declarat de C.J.P. Cluj urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 526 din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1392/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1398/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
