ICCJ. Decizia nr. 1392/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1392/2008
Dosar nr. 9330/2/2006
Şedinţa publică de la 2 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 24 aprilie 2006 şi precizată ulterior la 6 februarie 2007, reclamantul R.M. a chemat în judecată Ministerul Economiei şi Comerţului şi pe S.I.C. solicitând obligarea acestora în solidar la plata de daune morale în sumă de 1.000.000 euro.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în urma revocării sale abuzive din funcţia de Director general şi membru în C.A. al SC E.S. SA, i s-au adus grave prejudicii de imagine probitatea şi credibilitatea sa în plan profesional fiind puternic afectate.
Prin sentinţa civilă nr. 1019 din 13 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii în solidar la plata de daune morale în cuantum de 5.000 euro. S-a reţinut pentru aceasta că s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale atât în ceea ce priveşte fapta ilicită probată de emiterea unui act administrativ anulat irevocabil de instanţă cât şi a culpei pârâţilor – ordinul fiind emis cu depăşirea atribuţiilor acestora. Sub aspectul prejudiciului, instanţa a reţinut că prin revocarea din funcţie a reclamantului, acestuia i-a fost grav afectată poziţia în ramura de activitate în care îşi desfăşura activitatea.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul R.M. cât şi pârâţii Ministerul Economiei şi Comerţului (Ministerul Economiei şi Finanţelor) şi S.I.C.
În ce priveşte recursul declarat de reclamant, urmează a se constata ca fiind nul, având în vedere atât încălcarea dispoziţiilor art. 302 C. proc. civ., recursul fiind înregistrat direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi de art. 306 C. proc. civ., motivele de casare nefiind formulate în termenul legal.
În recursurile lor, pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor şi S.I.C., au susţinut modul greşit în care instanţa fondului a respins excepţia tardivităţii acţiunii în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi art. 19 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că paguba a fost cunoscută odată cu emiterea O.M.E.C. din 27 aprilie 2005; excepţia inadmisibilităţii acţiunii, acţiunea în despăgubire putând fi formulată pe cale separată numai în mod excepţional, în condiţiile în care paguba nu a putut fi cunoscută la momentul sesizării instanţei cu acţiunea principală şi în fine excepţia de nelegalitate a O.M.E.C. din 23 februarie 2005, ordine care în opinia recurenţilor au o vădită legătură cu obiectul pricinii.
Pe fond, recurenţii au invocat netemeinicia hotărârii Curţii de Apel Bucureşti – susţinând ca în mod greşit s-a reţinut că anularea O.M.E.C. ar fi făcut dovada faptului ilicit cauzator de prejudiciu, în condiţiile în care considerentele avute în vedere pentru anulare au fost de ordin procedural şi nu de fond. În plus, s-a susţinut că stabilirea cuantumului daunelor morale s-a făcut arbitrar, în absenţa unor criterii obiective şi a unor probe certe aduse de cel care le pretinde.
Recursurile formulate de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi S.I.C. sunt fondate şi urmează a fi admise pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 74 din 27 ianuarie 2005, privind înfiinţarea SC E.S. SA, societatea este condusă de A.G.A. constituită din reprezentanţi ai acţionarului şi este administrată de C.A.
Conform art. 6 alin. (3)- C.A. este format din 5 membrii din care unul este directorul general al filialei, numiţi şi revocaţi de A.G.A. pe baza hotărârilor adoptate în baza mandatului emis de ministrul economiei şi finanţelor.
Statutul SC E.S. SA prin art. 15 alin. (3) lit. g) prevede că A.G.A. numeşte directorul general şi îi stabileşte remuneraţia.
Rezultă astfel în mod evident că numirea Directorului General ca şi revocarea acestuia este de competenţa A.G.A. a SC E.S. SA, ministrul neavând competenţe şi atribuţii în acest sens, singura sa prerogativă fiind aceea de a da mandat pentru adoptarea unei hotărâri de către A.G.A. a SC E.S. SA, Că este aşa rezultă din faptul că prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă a fost anulat O.M.E.C. din 27 aprilie 2005 – ca fiind emis cu depăşirea atributelor ministrului – care a mandatat AGA a SC E.S. SA să emită hotărâre în loc să mandateze A.G.A. a SC E.S. SA.
Astfel fiind, anularea acestui ordin, este irelevantă sub aspectul dreptului reclamantului de a cere repunerea în situaţia anterioară şi de a pretinde daune, numirea ca director general şi membru al C.A. nefiind un drept ci o vocaţie, singura autoritate să-l numească sau să-l revoce din aceste funcţii fiind A.G.A.
De altfel, revocarea din funcţia de Director general şi membru în C.A. a reclamantului a fost confirmată de Hotărârea A.G.A. din 27 aprilie 2005, hotărâre ale cărei efecte au fost suspendate de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială prin sentinţa civilă nr. 2156 din 11 mai 2006, motiv pentru care printr-o nouă hotărâre A.G.A. din 12 mai 2005, s-a dispus anularea hotărârii din 27 aprilie 2005 şi revocarea reclamantului din funcţia de director general al SC E.S. SA şi din calitatea de membru al C.A. al aceleiaşi societăţi.
Cum acţiunea formulată de reclamant în anularea acestei ultime hotărâri, a fost respinsă definitiv şi irevocabil - nelegal şi netemeinic Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a apreciat ca fiind întemeiată cererea de acordare de daune morale, reţinând drept unic temei anularea O.M.E.C. din 2005.
Aşa fiind, şi având în vedere dispoziţiile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei civile nr. 1019 din 13 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal.
Admite recursurile declarate de S.I.C. şi de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva aceleiaşi sentinţei .
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de R.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1384/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1397/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
