ICCJ. Decizia nr. 1387/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1387/2008
Dosar nr. 942/64/2007
Şedinţa publică din 1 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.T. reprezentat de S.N.P.V.P.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A. şi I.P.J. Braşov, să fie obligaţi pârâţii să-l încadreze în categoria profesională A, respectiv corpul ofiţerilor de poliţie, ulterior urmând să-i fie echivalat gradul profesional corespunzător pregătirii şi studiilor superioare de care beneficiază şi să-i plătească drepturile salariale aferente gradului profesional de ofiţer de la data la care avea acest drept şi până la data încadrării în corpul ofiţerilor.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că în anul 2003 a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii G.B. din Braşov cu diplomă de licenţă, iar conform prevederilor art. 72 alin. (1) şi art. 73 pct. 7 din Legea nr. 360/2002, precum şi ale art. 14 alin. (1) trebuia să fie încadrat fără nici o altă formalitate în corpul ofiţerilor de poliţie.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul I.P.J. Braşov a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece gradul de poliţie se acordă de către M.I.R.A.
La termenul din 9 iulie 2007, reclamantul a declarat că renunţă la judecata în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Braşov şi a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a I.G.P. Române, care la rândul său a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Instanţa de fond, prin încheiere, a luat act de renunţarea de judecata cu I.P.J. Braşov, iar prin încheierea din data de 12 noiembrie 2007 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.G.P. Române.
Prin sentinţa nr. 158/F din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul G.T. prin S.N.P.V.P.L., în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A., obligându-l pe acesta din urmă să-l încadreze pe reclamant în categoria A - corpul ofiţerilor de poliţie, începând cu data de 8 mai 2003 şi să-i echivaleze gradul corespunzător pregătirii şi studiilor absolvite. Totodată a obligat pârâtul să-i plătească reclamantului drepturile salariale aferente gradului profesional începând cu iunie 2004 şi până la data încadrării efective în corpul ofiţerilor de poliţie şi a respins restul pretenţiilor reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în anul 2003 în sesiunea februarie reclamantul - agent de poliţie din anul 1994 - a promovat examenul de licenţă în cadrul Academiei de Poliţie A.I.C. după ce absolvise cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii G.B. Braşov, iar în anul 2004 a absolvit şi cursuri postuniversitare.
A mai reţinut prima instanţă că reclamantul, la data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, era absolvent de studii superioare de lungă durată şi, în luna februarie 2003 a obţinut diploma de licenţă, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 9, ale art. 14 alin. (1) şi ale art. 73 alin. (1) din legea menţionată, se impunea încadrarea acestuia în categoria A - corpul ofiţerilor de poliţie cu studii superioare, cu grad profesional corespunzător studiilor de la data obţinerii licenţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.I.R.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în considerarea dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs dezvoltate în scris, recurentul - pârât susţine următoarele:
1. Instanţa de fond trebuia să constate că reclamantul G.T. este decăzut din dreptul de a promova prezenta acţiune, fiind aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, faţă de situaţia că diploma de licenţă a fost obţinută în februarie 2003, iar acţiunea a fost introdusă la data de 25 iunie 2007, cu depăşirea termenului legal.
2. În mod greşit instanţa de fond a dispus încadrarea retroactivă a agentului şef adjunct de poliţie G.T. în categoria profesională A - corpul ofiţerilor de poliţie, începând cu data de 08 mai 2003, întrucât în perioada de la absolvirea studiilor superioare şi până în prezent acesta nu a îndeplinit atribuţii specifice ofiţerilor de poliţie şi pe cele prevăzute în fişa postului ca agent de poliţie.
3. În mod nelegal, instanţa de fond şi-a întemeiat motivarea hotărârii pe un text legal, care în prezent este modificat. Astfel, prevederile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, după modificările aduse prin OUG nr. 89/2003, stabilesc faptul că agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţer vacante, instituind astfel regula că trecerea în corpul ofiţerilor de poliţie se face numai prin concurs, nu din oficiu.
Arată că pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 360/2002 a fost emis Ordinul ministrului nr. 300/2004, care nu a fost analizat de instanţa de fond, care prevede în art. 49 alin. (1) şi alin. (2) că trecerea în categoria ofiţerilor se face numai prin concurs, în limita posturilor vacante şi cu îndeplinirea mai multor condiţii cumulative printre care şi aceea de a avea studii superioare absolvite, corespunzătoare cerinţelor postului.
Recursul este întemeiat.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., a prevederilor legale incidente în materie şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, impunându-se a se reţine motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.
La data de 25 aprilie2007, prin cererea înregistrată sub nr. 5947, S.N.P.V.P.L. Bucureşti, în calitate de reprezentant al membrului de sindicat G.T., a solicitat M.I.R.A. încadrarea acestuia în gradul de ofiţer de la data absolvirii studiilor superioare, cu plata drepturilor băneşti de la data la care acesta este îndreptăţit să le primească, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 9 alin. (2), art. 14 alin. (1) şi art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002.
În considerarea dispoziţiilor art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/ 2002, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 89/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 101/2004 coroborate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 şi art. 49 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, I.G.P., căruia i-a fost remisă, a concluzionat că solicitările reclamantului nu pot fi soluţionate favorabil, punct de vedere comunicat acestuia prin adresa din 6 din 11 iunie 2007, cu precizarea că în eventualitatea scoaterii la concurs a unor posturi de ofiţer, compatibilitate cu pregătirea de specialitate de care dispun cei interesaţi, aceştia urmează să fie invitaţi pentru întocmirea dosarelor de candidaţi, cu respectarea strictă a condiţiilor şi criteriilor legale.
Apreciind nejustificat acest punct de vedere, la data de 22 iunie 2007 (data poştei) reclamantul a sesizat instanţa de contencios administrativ, solicitând obligarea pârâtului să procedeze la încadrarea sa în corpul ofiţerilor de poliţie, ulterior urmând să-i fie echivalat gradul profesional corespunzător pregătirii şi studiilor superioare, precum şi la plata drepturilor salariale aferente de la data la care avea acest drept şi până la data încadrării în corpul ofiţerilor.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamantul a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii G.B. din Braşov, cu diplomă de licenţă, în anul 2003, iar în drept au fost invocate prevederile art. 14 alin. (1), art. 72 alin. (1), art. 73 alin. (1) şi alin. (7) din Legea nr. 360/2002 în forma iniţială.
Prin urmare, obiectul acţiunii reclamantului nu l-a constituit anularea unui act administrativ, prezentul demers judiciar fiind generat de pretinsul refuz nejustificat practicat de pârâtul-recurent, cum se precizează de altfel şi prin concluziile scrise depuse de intimat în dosar în acest stadiu procesual (fila 12), astfel încât susţinerile recurentului referitoare la decăderea reclamantului din dreptul de a introduce acţiunea, în considerarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, raportat la data obţinerii diplomei de licenţă – februarie 2003 – nu pot fi reţinute, sub acest aspect fiind incidente dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege.
În speţă, este incident însă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în ceea ce priveşte soluţia adoptată asupra fondului cauzei, ca urmare a unei greşite interpretări a dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei în care se află reclamantul, raportat şi la momentul formulării de către reprezentantul său a cererii de recunoaştere a pretinsului drept prevăzut de lege.
Sub acest din urmă aspect, se impune precizarea că pentru stabilirea caracterului justificat sau nejustificat al refuzului practicat de pârât nu puteau fi avute în vedere decât prevederile legale în vigoare la data formulării cererii, respectiv la 25 aprilie 2007 şi nicidecum forma iniţială a Legii nr. 360/2002, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.
Or, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, care exercită atribuţiile stabilite de lege pentru Poliţia Română, ca instituţie specializată a statului.
Dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi ale altor acte normative în vigoare, aplicabile funcţionarului public, astfel cum se prevede expres prin art. 78.
În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 360/ 2002, poliţiştii provin, de regulă, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale M.A.I., iar potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi text de lege, ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
Poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2) li se acordă gradele profesionale în funcţie de pregătirea lor şi vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, astfel cum se prevede prin art. 21 alin. (4).
Încadrarea acestora se face pe o perioadă de probă de 6 luni sau de 12 luni, în raport cu categoria din care fac parte şi cu gradul profesional acordat.
Potrivit art. 21 alin. (3) din acelaşi act normativ, la absolvirea Facultăţii de drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C., poliţistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie. Aceste prevederi legale se aplică însă doar în cazul poliţiştilor care debutează în această funcţie, care au obligaţia de a susţine examenul de definitivare în profesie după o perioadă de stagiu de 12 luni, aflaţi aşadar într-o situaţie diferită de cea a reclamantului.
Legea nr. 360/2002 prevede, totodată, prin art. 73 alin. (7), că agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile acestei legi.
Această normă reprezintă o reglementare specifică a principiului general consacrat prin Legea nr. 188/1999, potrivit căruia promovarea într-o funcţie publică superioară se face numai prin concurs sau examen, după caz.
Interpretând sistematic aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată, în consens cu jurisprudenţa sa unitară în materie, că solicitarea reclamantului de a fi încadrat „de drept" în grupa profesională A, respectiv fără examen sau concurs, nu este justificată, un atare drept nefiindu-i recunoscut de lege.
Prin urmare, pârâtul - recurent a concluzionat în mod corect că solicitările reclamantului, formulate prin reprezentantul său, nu pot fi soluţionate favorabil, în considerarea dispoziţiilor legale anterior indicate acesta având doar dreptul de a participa la concursul organizat, în condiţiile legii, pentru ocuparea posturilor de ofiţer vacante.
Pe de altă parte, caracterul pretins nejustificat al refuzului practicat de pârât nu poate fi reţinut nici prin raportare la prevederile art. 72 alin. (1), art. 73 alin. (1) şi alin. (7) coroborate cu art. 14 alin. (1) şi alin. (2) din forma iniţială a Legii nr. 360/2002, indicate de reclamant în cererea adresată pârâtului şi în acţiunea introductivă.
Astfel, prin art. 14 alin. (1) sunt stabilite doar categoriile în care se încadrează poliţiştii, definite în raport de studiile necesare, iar art. 9 alin. (2) nu a fost modificat, prevăzând doar că ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi cu diplomă de licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior indicate.
Această normă legală a instituit, aşadar, doar un drept al agenţilor de poliţie din respectiva categorie de a accede la un alt grad profesional şi nicidecum obligaţia de a fi încadraţi de drept, fără îndeplinirea vreunei alte condiţii sau formalităţi în categoria ofiţerilor de poliţie, cum pretinde reclamantul.
Potrivit art. 73 alin. (1) din forma iniţială a legii, la data intrării în vigoare, gradele militare ale poliţiştilor vor fi echivalate cu grade profesionale, conform pregătirii fiecăruia, cu menţiunea drepturilor câştigate.
Respectarea aceluiaşi principiu al menţinerii drepturilor câştigate constituie şi raţiunea prevederilor art. 72 alin. (1) invocate de reclamant, potrivit cărora poliţiştilor în funcţie „pe data intrării în vigoare a legii" nu le sunt aplicabile dispoziţiile acesteia privind condiţiile de studii şi stagiu în grad, cu excepţia cazurilor în care aceştia fac obiectul unei avansări sau promovări, acordându-li-se prin art. 73 alin. (8) o perioadă de 5 ani pentru definitivarea studiilor necesare echivalării în grade corespunzătoare funcţiei deţinute, urmând ca, în ipoteza neîndeplinirii acestei condiţii, ofiţerii de poliţie să fie încadraţi în categorii şi grade profesionale corespunzătoare pregătirii, iar agenţilor de poliţie să le înceteze raporturile de serviciu.
Acelaşi text de lege prevede, prin alin. (2), că „la aceeaşi dată, poliţiştilor absolvenţi cu diplomă ai Academiei de Poliţie A.I.C. a M.I. sau ai altor instituţii de învăţământ superior acreditate, le vor fi acordate grade profesionale în condiţiile stabilite prin acesta.
Or, la data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 reclamantul nu era absolvent al studiilor superioare cu diplomă de licenţă, cerinţă impusă atât de art. 9 alin. (2) cât şi de art. 72 alin. (2) şi alin. (7), fiind corect încadrat conform pregătirii sale de la acea dată.
Reclamantul nu a invocat, de altfel, o atare împrejurare, precizând în acţiunea introductivă că a absolvit Facultatea de drept din cadrul Universităţii G.B. din Braşov, cu diplomă de licenţă, în anul 2003, iar susţinerile acestuia în sensul că este obligatorie încadrarea de drept, fără altă formalitate, a tuturor agenţilor de poliţie care vor absolvi studiile superioare şi vor obţine diploma de licenţă, ulterior intrării în vigoare a legii respective, în corpul ofiţerilor de poliţie nu pot fi reţinute, având în vedere argumentele anterior expuse.
În consecinţă, nici din această perspectivă concluzia primei instanţe în sensul că se impunea încadrarea reclamantului în categoria A – corpul ofiţerilor de poliţie şi acordarea drepturilor băneşti aferente gradului profesional corespunzător studiilor de la data obţinerii licenţei nu are justificare legală.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi alin. (3) coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul modificând în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.I.R.A., împotriva sentinţei civile nr. 158/F din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi, în fond, respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul G.T. prin S.N.P.V.P.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1383/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1407/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
