ICCJ. Decizia nr. 1407/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1407/2008
Dosar nr. 312/39/2007
Şedinţa publică din 2 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 iulie 2007, reclamanta A.J.V.P.S. Suceava a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii M.A.D.R. – D.G.C.S.C. Bucureşti şi I.T.R.S.V. Suceava, să se constate nulitatea raportului nr. 223126/ M.G. din 9 martie 2007 întocmit de ministerul pârât cu privire la rezilierea contractelor de gestionare pentru un număr de cinci fonduri de vânătoare, anularea actelor subsecvente emise de cei doi pârâţi şi obligarea acestora la plata de daune în sumă de 45.000 lei, reprezentând valoarea prejudiciului rezultat din dezorganizarea C.V.P.S. Gura Humorului din structura asociaţiei reclamante, precum şi valoarea cotizaţiilor neîncasate ca urmare a măsurii de reziliere.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca inadmisibilă prin sentinţa nr. 146 din 5 noiembrie 2007, cu motivarea că raportul contestat în cauză nu reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004, întrucât cuprinde numai constatări şi propuneri ale organelor de control şi nu produce efecte juridice.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta şi a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă după materie.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a respins în mod nelegal acţiunea sa ca inadmisibilă, dat fiind că actul administrativ contestat în cauză şi anume, raportul nr. 223.126/M.G. din 9 martie 2007 a produs efecte juridice, prin emiterea dispoziţiei nr. 223.821/M.G. din 17 mai 2007 de obligare a I.T.R.S.V. Suceava la rezilierea unui număr de cinci contracte de gestionare a fondurilor de vânătoare.
De asemenea, recurenta a criticat modul de aplicare a Legii nr. 554/2004, arătând că aceeaşi instanţă s-a considerat legal investită pentru cererea de suspendare, care a fost judecată prin încheierea nr. 312/39 din 1 octombrie 2007, dar a apreciat că legea respectivă nu poate fi aplicată pentru fondul pricinii.
În cazul constatării necompetenţei materiale, recurenta a arătat că trebuia sesizată instanţa competentă pentru a fi judecată pe fond acţiunea în anulare formulată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004, actul administrativ unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Faţă de definiţia legală a actului administrativ, instanţa de fond a constatat corect că actul dedus judecăţii are un caracter preparator, a cărui legalitate nu poate fi contestată pe calea unei acţiuni distincte de cererea de anulare a deciziei finale.
Raportul nr. 223.126/MG din 9 martie 2007 cuprinde constatările şi propunerile organelor de control din cadrul M.A.D.R. şi nu reprezintă un act administrativ de sine stătător, ci o operaţiune administrativă, care nu produce efecte juridice proprii, urmând a fi avută în vedere la emiterea actelor administrative.
Contrar susţinerilor din recurs, dispoziţia nr. 223.821/MG din 17 mai 2007 privind rezilierea unor contracte de gestionare a fondurilor de vânătoare, a fost emisă pe baza constatărilor şi propunerilor din raportul contestat, ceea ce dovedeşte că prin conţinutul său, acest ultim act nu a produs efectul de reziliere contractuală, fiind necesară întocmirea unui alt act administrativ.
În consecinţă, instanţa de fond a dat o corectă calificare juridică actului contestat, stabilind judicios că legalitatea acestuia nu poate fi examinată decât în condiţiile prevăzute de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Conform acestei reglementări, instanţa competentă să soluţioneze acţiunea în anularea unui act administrativ este de asemenea competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.
Recurenta a criticat neîntemeiat şi modul de aplicare a Legii nr. 554/2004, fără a avea în vedere că inadmisibilitatea acţiunii a fost constatată în raport de natura juridică a actului contestat în cauză şi nu pentru considerente de necompetenţă materială. Din acest motiv, urmează a fi respinse ca lipsite de relevanţă în cauză apărările recurentei că Legea nr. 554/2004 a fost totuşi aplicată pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării şi că trebuia stabilită instanţa competentă material să se pronunţe asupra fondului pricinii.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.J.V.P.S. Suceava împotriva sentinţei civile nr. 146 din 5 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2008
| ← ICCJ. Decizia nr. 1387/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1410/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
