ICCJ. Decizia nr. 1483/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1483/2008
Dosar nr. 11225/1/2007
Şedinţa publică din 7 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie formulate de un număr de 54 de procurori din cadrul D.I.I.C.O.T., recurenta C.I.M. fiind menţionată la poziţia nr. 18 în enumerarea din hotărâre.
Plenul C.S.M., în motivarea Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007, a adus următoarele considerente:
- procurorii vizaţi de hotărâre au grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorii, tribunale sau curţi de apel şi nu au susţinut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile art. 43 raportat la art. 44, alin. (1), lit. c din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
- D.I.I.C.O.T. este structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar dacă funcţionează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. în condiţiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile Legii nr. 303/2004.
- prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procurorilor numiţi la D.I.I.C.O.T. ar fi eludate dispoziţiile privitoare la promovarea prin concurs în funcţii de execuţie imediat superioare, care reprezintă „o recunoaştere a performanţelor profesionale ale magistraţilor şi constituie o componenţă a carierei acestora, având caracter permanent" şi „reprezintă un drept câştigat cu caracter definitiv în evoluţia carierei profesionale".
- faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt salarizaţi corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu le conferă de drept gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată şi al dispoziţiilor art. 299 şi următoarele C. proc. civ., C.I.M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând ca instanţa prin hotărârea ce va pronunţa să anuleze această hotărâre şi să constate că a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, începând cu data de 1 decembrie 2004, data promovării în funcţia de procuror – şef serviciu al structurii teritoriale Braşov a D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta C.I.M. susţine următoarele:
- prin Hotărârea nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a C.S.M. s-a dispus, în temeiul art. 36 alin. (1) lit. d) şi lit. g) din Legea nr. 317/2004, în vigoare la acea dată, promovarea şi transferarea sa în funcţia de procuror şef serviciu al structurii teritoriale Braşov a D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, începând cu data de 1 decembrie 2004,, hotărâre pusă în aplicare prin emiterea Ordinului nr. 169 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- promovarea şi respectiv transferul său la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. s-a făcut pe o perioadă nedeterminată şi reprezintă o promovare în funcţie, urmare constatării de către C.S.M. a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 508/2004 coroborat cu dispoziţiile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul Magistraţilor în vigoare la acea dată;
- la data promovării şi transferului, legea nu condiţiona numirea de promovarea unui examen sau interviu;
- potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004 republicată, la data încetării activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T. – (1 martie 2006, când i s-a aprobat prin Hotărârea nr. 37 din 23 februarie 2006 a C.S.M. cererea sa de transfer de la D.I.I.C.O.T. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi eliberarea din funcţia de şef la Serviciul Teritorial Braşov din cadrul D.I.I.C.O.T.) nu se putea dispune retrogradarea sa şi nici retragerea promovării în gradul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind vorba de un drept câştigat prin promovarea sa dispusă de C.S.M;
- în perioada în care şi-a desfăşurat activitatea la D.I.I.C.O.T. – serviciul teritorial Braşov a îndeplinit acte procesuale şi procedurale ce intrau în competenţa acestei structuri, beneficiind în fapt şi în drept de statutul şi remuneraţia unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- prin nerecunoaşterea acestui grad, C.S.M. realizează chiar şi o discriminare, încălcând principiile fundamentale din C.E.D.O. în art. 1 din protocolul nr. 12.
Recurenta, invocă şi practica recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007; nr. 1113 din 21 februarie 2007 şi nr. 3496 din 21 septembrie 2007 ale secţiei de contencios administrativ şi fiscal) prin care unor procurori li s-a recunoscut gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca fiind legală şi temeinică a hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. prin care a fost respinsă cererea recurentei de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând următoarele argumente:
- recurenta a fost transferată la D.I.I.C.O.T. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov;
- este necesar a se face distincţie între „numirea" procurorilor la D.I.I.C.O.T. şi „promovarea" procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instituţii pentru care legea prevede condiţii şi proceduri diferite;
- deşi funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă, deoarece are personalitate juridică proprie, cu atribuţii, competenţă, organizare şi salarizare stabilite prin lege specială;
- promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, deci, dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condiţiile prevăzute de art. 43 şi art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată;
- aşa fiind, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acest lucru realizându-se doar conform dispoziţiilor menţionate din Legea nr. 304/2004, republicată, care sunt aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004;
- dispoziţiile legale referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepţie, supuse unei interpretări restrictive;
- procurorii numiţi la D.I.I.C.O.T. revin la încetarea activităţii la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- faptul că sunt salarizaţi pe perioada îndeplinirii funcţiei la D.I.I.C.O.T. corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu le conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui Parchet.
Cu privire la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată de recurent, intimatul susţine că deciziile respective au fost pronunţate în soluţionarea unor recursuri, şi nu a unui recurs în interesul legii, astfel că neconstituind o dezlegare la o problemă de drept supusă judecăţii, nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecăţii.
Analizând recursul formulat de C.I.M. prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi cu legislaţia aplicabilă în speţă, Curtea constată că recursul este fondat şi va fi admis potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este de necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fapt ce rezultă din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată şi completată prin OUG nr. 131/2006, conform cărora: „Prin prezenta lege se înfiinţează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".
Potrivit dispoziţiilor acestei Legi speciale se face şi numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T., acestea fiind dispoziţii cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcţii de execuţie sau de conducere, reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Astfel, recurenta C.I.M., prin Hotărârea nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a C.S.M. a fost transferată, începând cu data de 1 decembrie 2004 la D.I.I.C.O.T. de la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov în funcţia de procuror şef serviciu, anterior în perioada 1 noiembrie 2000 - 1 decembrie 2004, fiind procuror şef al S.C.C.C.O. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Transferul recurentei la D.I.I.C.O.T., s-a făcut pe o perioadă nedeterminată şi a fost justificată de punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea, în cadrul M.P., a D.I.I.C.O.T., structură creată prin reorganizarea S.C.C.O.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi a aspectelor organizatorice legate de funcţionarea direcţiei.
Ca temei de drept al luării acestei hotărâri, C.S.M. a invocat dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. c), lit. d), lit. g), ale art. 38 alin. (1) şi art. 67 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. şi art. 1, art. 7, art. 8 şi art. 26 din Legea nr. 508/2004, deci este cert că au fost avute în vedere şi condiţiile ce trebuiau îndeplinite de către recurentă, respectiv calităţi profesionale deosebite, conduită morală ireproşabilă şi pregătire specializată în domeniul combaterii infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism.
Hotărârea C.S.M. a fost pusă în aplicare prin Ordinul nr. 169 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie prin care s-au stabilit drepturile salariale ale recurentei.
Este evident că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. - în speţă transferul recurentei – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile şi conform procedurii reglementată de Legea nr. 508/2004 şi promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile şi potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.
Dar, este de observat şi faptul că recurenta nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci recunoaşterea gradului profesional corespunzător acestui parchet.
Problema de drept, în speţa de faţă, vizează practic acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procurorului C.I.M. care a fost transferată la D.I.I.C.O.T. în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.
Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, defineşte gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează carierea magistraţilor", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.
Or, în cauză este de necontestat faptul că recurenta a fost transferată pe durată nedeterminată în condiţiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, astfel că potrivit raţionamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel în ierarhia parchetelor.
Fiind vorba de un drept câştigat, acesta nu mai poate fi retras, chiar şi în condiţiile în care prin Hotărârea C.S.M. nr. 37 din 23 februarie 2006, s-a aprobat cererea recurentei de transfer de la D.I.I.C.O.T. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, recurenta revenind la parchetul de unde provenea.
Pe de altă parte, nerecunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaştere a competenţei ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuţiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, structură înfiinţată ca atare prin lege, la nivel central şi teritorial.
Cât priveşte susţinerea intimatului cu privire la deciziile pronunţate anterior în această materie de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că acestea nu sunt obligatorii, aceasta urmează a fi înlăturată pentru următoarele considerente:
- rolul unei jurisdicţii supreme, cum este cazul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în această materie, este acela „de a regla contradicţiile jurisprudenţei" (Z. şi P.G. şi alţii împotriva Franţei; P. împotriva României);
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în această materie, în primă şi ultimă instanţă, astfel că nu poate face abstracţie de practica deja existentă la nivelul instanţei, o altă soluţie decât cea de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie echivalând cu acceptarea unor divergenţe de jurisprudenţă (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O.
Or, practica C.E.D.O. a statuat că existenţa unor divergenţe de jurisprudenţă în cadrul celei mai înalte autorităţi judiciare a ţării este în sine contrară principiului securităţii juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenţiei şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (B. împotriva României).
- invocarea caracterului obligatoriu numai în privinţa problemelor de drept dezlegate în cadrul recursurilor în interesul legii este lipsită de relevanţă, deoarece până în momentul de faţă nu suntem în prezenţa unei practici contradictorii în sensul art. 329 C. proc. civ., iar pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca jurisdicţie unică în această materie, are obligaţia de a aplica şi interpreta unitar legea, fapt ce implică în mod necesar respectarea propriei jurisprudenţe.
Constatând deci că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce o priveşte pe recurenta C.I.M., având în vedere şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în privinţa recurentei, va admite cererea formulată de aceasta de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmând ca intimatul să emită o nouă hotărâre în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.I.M. împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.
Anulează Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce o priveşte pe C.I.M.
Admite cererea recurentei de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1482/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1484/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
