ICCJ. Decizia nr. 1488/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1488/2008
Dosar nr. 3982/2/2006
Şedinţa publică din 8 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2006 la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul G.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii: M.M.G.A. (în prezent M.M.D.D.) şi A.F.M., anularea Ordinului nr. 6 din 6 ianuarie 2006 emis de M.M.G.A., precum şi anularea deciziilor subsecvente acestuia, emise de pârâta A.F.M., obligarea pârâtului M.M.G.A. să emită un ordin prin care, reclamantul să fie reintegrat în funcţia de director general al A.F.M., deţinută anterior, conform sentinţei civile irevocabile nr. 346 din 28 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, precum şi obligarea pârâţilor în solidar la plata de daune morale în valoare de 35.000 lei. Totodată reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, prin care a fost abrogată Legea nr. 73/2000, republicată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, urmare revocării sale, în anul 2004 s-a adresat instanţei şi prin sentinţa civilă nr. 346 din 28 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5875 din 9 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pârâtul a fost obligat la reintegrarea reclamantului, în funcţia deţinută anterior, de director general al A.F.M. A mai susţinut reclamantul că, reintegrarea sa prin Ordinul nr. 6/2006, pe care l-a atacat s-a făcut într-o funcţie inferioară, cu atribuţii diferite, potrivit fişei postului.
Prin Dispoziţiile nr. 4 din 9 ianuarie 2006 şi nr. 100 din 17 martie 2006, reclamantul a fost numit director general al Direcţiei generale administrative a A.F.M. şi ulterior, referent de specialitate în cadrul Serviciului de implementare şi monitorizare, reclamantul solicitând şi anularea acestora, ca o consecinţă a cererii de anulare a Ordinului ministerului mediului şi gospodăririi apelor nr. 6/2006.
Prin cerere completatoare, depusă în dosarul de fond, în temeiul art. 132 C. proc. civ., reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 105/2006, prin care s-a aprobat OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu.
Prin Încheierea din 28 iunie 2006, instanţa de fond a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 196/2005 ş a admis cererea de sesizare a C.C. privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 105/2006.
Prin Decizia nr. 60 din 17 ianuarie 2007, C.C. a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant, reţinând că, OG nr. 196/2005 a fost adoptată în conformitate cu cerinţele art. 115 alin. (4) din Constituţie şi prin urmare, Legea nr. 105/2006 pentru aprobarea ordonanţei este constituţională.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1293 din 16 mai 2007 a respins excepţia plângerii prealabile cu privire la actele subsecvente atacate, invocată de pârâţi.
A respins acţiunea formulată de reclamantul G.I. în contradictoriu cu pârâţii M.M.G.A. şi A.F.M., ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, Ordinul nr. 6 din 6 ianuarie 2006 este legal, fiind emis de către pârâtul M.M.G.A:, în vederea punerii în executare a sentinţei civile nr. 346 din 28 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 5875 din 9 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în contextul în care, postul de director general al A.F.M. a fost desfiinţat ca urmare a reorganizării, iar noul post înfiinţat nu este echivalent cu cel deţinut anterior de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen – reclamantul G.I., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, Ordinul nr. 6 din 6 ianuarie 2006 prezintă doar o aparenţă de legalitate, întrucât atribuţiile de serviciu aferente noii calităţi de director general în cadrul A.F.M. sunt total diferite de cele care reveneau funcţiei de director general al A.F.M., reprezentând în fapt numirea reclamantului într-o altă funcţie.
Recurentul susţine că, intimatul – pârât a iniţiat o ordonanţă de urgenţă, de „aşa zisă reorganizare a A.F.M.", condusă de un preşedinte, pentru a nu pune în aplicare sentinţa civilă privind reintegrarea reclamantului, în funcţia deţinută anterior. Recurentul mai arată că, funcţia de preşedinte al A.F.M. cu rang de demnitar – subsecretar de stat nu există decât în administrarea publică centrală, iar A.F.M. fiind o instituţie publică în coordonarea M.M.G.A., finanţată integral din venituri proprii, neprimind surse de la bugetul de stat, nu poate fi condusă de un demnitar.
Examinând cauza în raport cu criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu apărările formulate şi probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 6 din 6 ianuarie 2006 al M.M.G.A. (act cu caracter individual, iar nu normativ), recurentul – reclamant a fost încadrat pe singurul post de director general existent în organigrama intimatei A.F.M., prin OUG nr. 196/2005, funcţia de director general al acestei instituţii publice nu mai există, fiind înlocuită cu funcţia de preşedinte, cu statut de subsecretar de stat. În aceste condiţii, numirea preşedintelui A.F.M. se face prin Decizia primului - ministru, iar nu prin Ordin al ministrului mediului şi gospodăririi apelor.
Faţă de caracterul de contencios administrativ al cauzei, ordinul contestat a fost emis de pârât în termen, potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004, aşa cum recurentul recunoaşte (dosar recurs fila 5), este valabil, fiind emis la data de 6 ianuarie 2006, produce efecte de la data de 9 ianuarie 2006, când recurentul – reclamant a luat cunoştinţă de acesta (dosar de fond fila 44) şi respectă prevederile O.U.G: nr. 196/2005.
OUG nr. 196/2005 prevede în art. 4 alin. (2) că „Preşedintele este numit, suspendat şi revocat din funcţie, în condiţiile legii, prin decizie a primului – ministru, la propunerea conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului" faţă de prevederea art. 5, alin. (2), teza I din Legea nr. 73/2000, potrivit căreia „Directorul general al administraţiei fondului este numit şi revocat, în condiţiile legii, de către ministrul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului".
Prin urmare, atributul numirii în funcţia de conducător al A.F.M. nu mai aparţine intimatului - pârât M.M.G.A., ci primului - ministru, nefiind identitate între funcţia de director general reglementată de Legea nr. 73/2000 şi funcţia de preşedinte, reglementată de OUG nr. 196/2005.
Contrar susţinerilor recurentului se reţine că, OUG nr. 196/2005 a fost adoptată în vederea armonizării legislaţiei româneşti cu legislaţia europeană, iar nu în scopul „golirii de conţinut" a sentinţei civile nr. 346 din 28 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti.
Se reţine de asemenea că, modificările legislative survenite ulterior pronunţării hotărârilor judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului – reclamant în funcţia de director general au fost supuse controlului de constituţionalitate, iar C.C. a statuat că acestea sunt în acord cu Constituţia României.
Prin urmare, întrucât sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.I. împotriva sentinţei civile nr. 1293 din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1487/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1490/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
