ICCJ. Decizia nr. 1496/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1496/2008
Dosar nr. 1439/33/2007
Şedinţa publică din 8 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 23 august 2007, reclamantul M.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21997 din 17 iulie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, a făcut dovada calităţii sale de refugiat din cauza persecuţiilor etnice potrivit prevederilor Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 503 din 22 octombrie 2007 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M.S., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj. A anulat Hotărârea nr. 21997 din 17 iulie 2007 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat, în perioada 20 ianuarie 1941 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, prin proba testimonială reclamantul a făcut dovada refugiului său împreună cu familia, din cauza persecuţiei etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate susţinând că, reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice şi nici a perioadei de refugiu.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor OG nr. 105/1999 stabileşte că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Reclamantul M.S., născut la data de 16 februarie 1928, în localitatea Sântejude, judeţul Cluj, din părinţii I. şi A. a făcut dovada că s-a refugiat împreună cu familia cauza persecuţiilor etnice, din localitatea Sântejude, judeţul Cluj în localitatea Mociu, judeţul Cluj, în perioada ianuarie 1941 – martie 1945 (dosar de fond filele 11 - 13; 54 - 58; 88 - 89), martorii audiaţi în instanţă, la rândul lor fiind beneficiari ai drepturilor acordate de prevederile Legii nr. 189/2000.
Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 503 din 22 octombrie 2007 a Curţii de Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 1495/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1497/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|