ICCJ. Decizia nr. 1553/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1553/2008
Dosar nr. 10926/1/2007
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată C.S.M., reclamantul H.T.I. a formulat cerere de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Slatina, iar ulterior a revenit asupra cererii solicitând numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Constanţa .
Prin Hotărârea nr. 748 din 7 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea de numire în funcţia de judecător a reclamantului H.T.I.
Pentru a hotărî în sensul arătat, Plenul C.S.M. a avut în vedere înscrisurile prezentate, avizele instanţelor implicate, dispoziţiile legale în materie şi prestaţia la interviu a reclamantului.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs H.T.I. criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală, netemeinică şi discriminatorie.
Recurentul susţine că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul nerespectării procedurii prevăzute de legislaţia incidentă în cauză.
Din analiza prevederilor art. 61 din Legea nr. 303/2004 republicată şi a art. 23 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006 rezultă că, în vederea soluţionării unei cereri de tipul celei pe care a formulat-o recurentul, se susţine un singur interviu în faţa secţiei pentru judecători a C.S.M.
În cauză susţine recurentul, pentru soluţionarea cererii de numire în funcţia de judecător a fost impus un al doilea interviu, în faţa plenului C.S.M., procedură neprevăzută de lege şi în consecinţă nelegală.
Hotărârea atacată este nelegală sub aspectulnemotivării sale, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.
Recurentul apreciază că sub aspectul raportării la un criteriu de apreciere neprevăzut de lege, respectiv prestaţia la interviul susţinut în faţa Plenului C.S.M., a greşitei aprecieri a criteriilor prevăzute de lege pentru soluţionarea unei cereri de numire în funcţia de judecător, hotărârea este netemeinică.
În motivarea cererii, recurentul arată că Hotărârea nr. 748/2007, este discriminatorie, la situaţii identice fiind adoptate soluţii diferite, nejustificate de un interes legitim.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. A arătat că la adoptarea hotărârii s-au avut în vedere atât interesul procurorului solicitant, cât şiinteresul instanţei la care se propune numirea, iar prevederile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, nu exclud posibilitatea susţinerii unui alt interviu în faţa Plenului C.S.M. Aceste prevederi legale sunt supletive în sensul că recomandarea dată de secţia pentru judecători din cadrul C.S.M. nu implică automat numirea în funcţia de judecător, fiind necesară întrunirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 23 din Regulament.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs formulate şi sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civil, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 748 din 7 mai 2007 au fost respinse cererile de numire în funcţia de judecător formulată de un număr de 54 procurori, printre care şi recurentul, în baza dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, art. 22 – 23 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procurori şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006 şi a art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. republicată şi modificată.
În partea expozitivă a actului s-a făcut trimitere la Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 738 din 1 mai 2007 prin care a fost aprobată lista posturilor vacante de judecători destinate procedurii de soluţionare a cererilor formulate de procurori pentru numirea în funcţia de judecător.
Prin Hotărârea nr. 448 din data de 7 mai 2007 - secţia pentru judecători a C.S.M. a constatat că un număr de 62 procurori îndeplinesc condiţiile de numire în funcţia de judecători, printre care şi recurentul.
Pentru a examina modul în care C.S.M. îşi exercita dreptul de apreciere în privinţa îndeplinirii cerinţelor legale pentru numirea în funcţia de judecător, este obligatoriu potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată, modificată şi completată ca hotărârea atacată să fie motivată. Motivarea conferă actului administrativ, transparenţa, fiind importantă atât pentru cel vizat cât şi pentru instanţa de judecată care înfăptuieşte controlul de legalitate.
Din perspectiva instanţei de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcaţia dintre actul administrativ adoptat în cadrul marjei de apreciere conferite de lege autorităţii publice şi cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată şi completată.
Deşi Hotărârea nr. 748 din 8 mai 2007 a Plenului C.S.M. este succint şi generic motivată, totuşi raţiunea pentru care cererea formulată de un număr de 54 procurori pentru care şi recurentul, a fost respinsă, poate fi uşor decelată, fiind menţionate criteriile avute în vedere la adoptarea acesteia respectiv avizele date de conducerile parchetelor şi instanţelor în cazurile prezentate privind traseul profesional precum şi prestaţia avută în cadrul interviului în faţa Plenului.
Se constată astfel ca nefondată critica recurentului privind nemotivarea hotărârii atacate.
În privinţa procedurii prevăzută de legislaţia în materie, se constată că formal recurentul îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru a fi numit în funcţia de judecător, însă dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată şi modificată prevăd şi obligativitatea susţinerii unui interviu în faţa secţiei pentru judecători a C.S.M. în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecător.
În cadrul marjei de apreciere pentru verificarea condiţiilor de numire în funcţia de judecător, nu se poate reţine că susţinerea unui interviu în faţa Plenului C.S.M., reprezintă un abuz de drept, în condiţiile în care interviul susţinut în faţa secţiei pentru judecători din cadrul C.S.M. nu exclude posibilitatea susţinerii interviului şi în faţa Plenului C.S.M. care are atribuţia de a propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor conform art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
De altfel, recurentul nu critică hotărârea atacată ca fiind arbitrară ori adoptată cu exces de putere sub aspectul prestaţiei avute la interviul din faţa Plenului C.S.M. astfel că intervievarea acestuia alături de ceilalţi procurori care au solicitat numirea în funcţia de judecător, apare ca fiind legitimă.
În ceea ce priveşte motivul de recurs ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate, apreciată ca fiind discriminatorie, se constată ca fiind nefondat întrucât principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune identitate de soluţii pentru situaţii identice, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii.
Mai mult, referirea la situaţii similare de numire a unor procurori în funcţia de judecători, Înalta Curte constată că o practică administrativă nelegală, nu poate constitui fundamentul juridic al unei soluţii pronunţate în cadrul controlului de legalitate exercitat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
Totodată, Curtea constată că nu s-a dovedit o situaţie asemănătoare cu cazul procurorilor ce au fost numiţi ca judecători în raport de cerinţele prevăzute de art. 23 din Regulament printre care şi de interviul susţinut separat de către candidaţi în faţa autorităţii competente să le evalueze în concret şi să facă propunerea către Preşedintele României.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând legalitatea hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.T.I. împotriva Hotărârii nr. 748 din 7 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1545/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1554/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
