ICCJ. Decizia nr. 1647/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1647/2008
Dosar nr. 1429/33/2007
Şedinţa publică din 16 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 august 2007, reclamantul S.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21582 din 9 iulie 2007 şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 560 din 7 noiembrie 2007, a respins acţiunea.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că declaraţia martorului D.A., audiat în şedinţă publică, nu reflectă exact realitatea obiectivă, astfel încât, în cauză, nu s-a făcut dovada refugiului reclamantului din motive etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamatul S.V. solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acţiunii.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că declaraţia martorului D.A. a fost concludentă şi completă şi că instanţa a greşit reţinând că acesta nu a asistat personal de refugiul reclamantului, nepercepând în mod direct motivele refugiului.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999 se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa acestora, prin declaraţie de martori.
Proba testimonială sau proba prin declaraţiile martorilor reprezintă un mijloc de dovadă frecvent folosită.
Împrejurările relatate de martor trebuie să fie cunoscute personal de acesta şi nu din relatările altor persoane.
În acest din urmă caz, declaraţiile nu reprezintă constatări personale ale martorului, ci relatări despre fapte necontrolabile şi cu o semnificaţie îndoielnică şi, de aceea, astfel de declaraţii nu pot avea valoare probatorie.
În speţă, martorul D.A. a declarat că are cunoştinţe despre refugiul reclamantului de la mama sa, instanţa de fond reţinând în mod corect că, în condiţiile în care acesta „nu a dezvăluit o relaţie specială în timpul refugiului cu reclamantul" mărturia sa nu reflectă în mod exact realitatea.
Cum declaraţia martorului D.A. nu a fost de natură să formeze convingerea instanţei în sensul că cele relatate reprezintă realitatea obiectivă ci, dimpotrivă, a fost privită cu rezervă, neinspirând încredere asupra veridicităţii faptelor relatate, reclamantul avea posibilitatea de a fi audiat cel de-al doilea martor însă a renunţat expres la aceasta.
În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.V. împotriva sentinţei civile nr. 560 din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1646/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1648/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
