ICCJ. Decizia nr. 1652/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1652/2008
Dosar nr. 1734/33/2007
Şedinţa publică din 16 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 august 2007, reclamantul I.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21702 din 9 iulie 2007 şi acordarea drepturilor prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 673 din 26 noiembrie 2007, a admis acţiunea; a dispus anularea hotărârii contestate; a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 octombrie 1940 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că din probele administrate rezultă că reclamantul se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, susţinând că martorii audiaţi de instanţă nu au prezentat date suficiente, iar cele prezentate sunt contradictorii, astfel că a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999 se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză din declaraţiile autentice ale martorilor T.I. şi C.L., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse şi declaraţiile judiciare ale martorilor F.A. şi C.Ş. rezultă că, s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002 că, în perioada octombrie 1940 – 6 martie 1945, după cedarea Ardealului de Nord intimatul – reclamant împreună cu mama sa au fost obligaţi să se refugieze din localitatea Cojocna, în Cojocna Nouă, Ceanu Mare şi apoi în Turda, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 673 din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1650/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1653/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
