ICCJ. Decizia nr. 1691/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1691/2008
Dosar nr. 1741/33/2007
Şedinţa publică de la 17 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 03 octombrie 2007, reclamantul D.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 29 noiembrie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare .
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că pârâta refuză să-i recunoască statutul de refugiat sub motivaţia că materialul probator prezentat cuprinde date contradictorii.
Prin sentinţa civilă nr. 708/2007 din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului D.I., a anulat hotărârea din 29 noiembrie 2007 emisă de C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 martie 1941 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2006.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea drepturilor solicitate, reclamantul făcând dovada că în primăvara anului 1941 a fost nevoit, ca urmare a persecuţiilor de natură etnică exercitate, să părăsească împreună cu familia localitatea de domiciliu –S., refugiindu-se în localitatea G.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că declaraţiile de martor pe care aceasta se fundamentează au un caracter confuz şi contradictoriu în locul unor elemente precise: data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu, data întoarcerii din refugiu.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român , care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945 , a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu art. 1 lit. c).
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză , declaraţiile celor doi martori – F.I. şi B.I., care au fost audiaţi şi în faţa instanţei de fond, confirmă faptul că, datorită persecuţiilor la care a fost supusă, familia reclamantului s-a refugiat din localitatea de domiciliu – S. în localitatea G.
Având în vedere că ambii martori au vârste de peste 80 de ani, iar evenimentele la care aceştia fac referire s-au petrecut cu aproximativ 67 de ani în urmă, instanţa consideră îndestulătoare elementele cuprinse în declaraţii, care evidenţiază o situaţie de fapt ce nu poate fi pusă la îndoială şi anume refugierea reclamantului împreună cu familia acestuia din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor de natură etnică exercitate.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală ,iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 708/2007 din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1688/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1694/2008. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
