ICCJ. Decizia nr. 1697/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1697/2008
Dosar nr. 4192/86/2007
Şedinţa publică de la 17 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 29 mai 2007, reclamanta SC T.E. SRL judeţul Suceava, în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. şi A.R.R. – Agenţia Suceava, a solicitat obligarea A.R.R. – Agenţia Suceava să elibereze pe numele societăţii reclamante licenţa de execuţie pentru traseul R. – G.H. – V.D. pentru autovehiculul proprietate, cu care a obţinut licenţa din 5 iunie 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 144/2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă ca nefondată, reţinându-se, în esenţă, că autovehiculul menţionat era de rezervă şi la data respectivă normele legale nu permiteau eliberarea licenţelor de traseu decât pentru autovehiculele titulare cu care s-a participat la atribuirea traseului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamanta, conform motivelor scrise depuse la dosar.
Verificând cauza, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pus în discuţia părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., care se analizează cu prioritate, fiind motiv de recurs de ordine publică.
În acţiunea în contencios administrativ, are calitate procesuală pasivă autoritatea publică emitentă a actului contestat sau care a refuzat emiterea unui act, independent de împrejurarea că aceasta are sau nu personalitate juridică. Esenţial, sub acest aspect, este faptul că autoritatea publică dispune de capacitatea de a participa, ca subiect independent, în raporturi de drept administrativ, inclusiv în litigii generate de aceste raporturi juridice.
A.R.R. – Agenţia Suceava, ca autoritate publică, este parte în raporturile de drept administrativ născute din propriile acte de autoritate (sau refuz de emitere de acte de autoritate), ca urmare a exercitării atribuţiilor sale prevăzute de lege.
În cauză, Agenţia Suceava a refuzat emiterea licenţei traseu pentru reclamantă iar A.R.R., ca instituţie publică centrală, nu figurează în raportul de drept administrativ născut între reclamantă şi Agenţia Suceava.
Constatând că raportul juridic a intervenit între reclamantă şi A.R.R. – Agenţia Suceava, care are competenţă legală de a emite actul administrativ solicitat de petentă şi că Agenţia Suceava reprezintă o autoritate publică judeţeană, Înalta Curte apreciază că revine Tribunalului Suceava competenţa materială de soluţionare a pricinii în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, cu referire la art. 8 alin. (1) ultima teză şi art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. d) şi cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, sentinţa se va casa şi cauza va fi trimisă spre competentă soluţionare Tribunalului Suceava care, în soluţionarea pricinii, va avea în vedere apărările reclamantei menţionate şi în motivele de recurs formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC T.E. SRL B. împotriva sentinţei nr. 144 din 8 octombrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Suceava, secţia de contencios, administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1696/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1698/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
