ICCJ. Decizia nr. 1694/2008. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1694/2008
Dosar nr. 680/35/2007
Şedinţa publică de la 17 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC S. SA P.C. a solicitat anularea deciziei din 21 septembrie 2006 emisă de Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F. – D.G.S.C., referitoare la obligaţia de plată a sumei de 227.710 RON reprezentând contribuţie la fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, 79.031 RON dobânzi şi 23.321 RON penalităţi de întârziere aferente.
Motivându-şi acţiunea, reclamantă a arătat că în anul 2002 a solicitat, cu caracter permanent, angajarea a 36 de persoane cu handicap, dar i s-au repartizat 5 persoane şi 3 cu dizabilităţi (gradul III de invaliditate), iar pârâta nu a ţinut seama de comunicările A.J.O.F.M. Satu Mare, referitoare la faptul că nu sunt solicitări de locuri de muncă de către persoane cu handicap.
Prin sentinţa nr. 147/CA/2007-PI din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei şi a anulat în parte decizia din 21 septembrie 2006 emisă de A.N.A.F. şi decizia de impunere, cu consecinţa anulării obligaţiei de plată a sumelor de 227.710 RON, reprezentând contribuţie la fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, 79.031 RON dobânzi şi 23.321 RON penalităţi de întârziere aferente.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin decizia de impunere fiscală atacată s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit suplimentar determinat de faptul că în perioada 01 august 2002 – 30 septembrie 2005 societatea a avut 400 de angajaţi, din care 5 cu handicap.
Curtea de Apel Oradea, a mai reţinut că, potrivit art. 42 din O.U.G. nr. 102/1999, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 519/ 2002, reclamanta avea obligaţia de a angaja persoane cu handicap, într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi, cu obligaţia de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri în care nu a încadrat persoane cu handicap, fiind exceptaţi de la plata acestor obligaţii cei care fac dovada că au solicitat, trimestrial, repartizarea de persoane cu handicap. Prin modificările aduse acestor prevederi legale prin Legea nr. 343/2004, începând cu 15 iulie 2004, exceptarea de la plata sumelor menţionate s-a făcut pentru cei care făceau dovada că au solicitat trimestrial repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective, însă nu s-a dat curs solicitării de repartizare.
Instanţa de fond a mai apreciat că organul de soluţionare a contestaţiei a reţinut în mod greşit că adresa din 23 noiembrie 2005 emisă de A.J.O.F.M. Satu Mare, din care rezultă că în perioada august 2002 – septembrie 2005 nu au fost depuse cereri prin care se solicitau locuri de muncă de către persoane cu handicap, în meseriile de sticlar, suflător la ţeavă, gravori sticlă şi pictori decoratori, se referă numai la trimestrul IV 2005 şi nu la întreaga perioadă verificată.
S-a mai reţinut că în perioada verificată erau în vigoare dispoziţiile art. 43 din O.U.G. nr. 102/1999, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 519/2002 şi prin Legea nr. 343/2004, precum şi faptul că solicitarea de repartizare de persoane cu handicap în vederea angajării nu trebuie analizată în mod formal cât timp agenţia judeţeană de resort a confirmat în scris că în perioada verificată nu au existat cereri de angajare din partea unor persoane cu handicap în meserii specifice activităţii reclamantei.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Oradea, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a Judeţului Satu Mare, atât în nume propriu, cât şi în reprezentarea A.N.A.F.
În cuprinsul recursului declarat se arată că reclamanta a solicitat o singură dată – la 17 noiembrie 2005 – să i se repartizeze persoane cu handicap în vederea angajării. De asemenea, recurentele mai susţin că:
- numărul de persoane cu handicap care trebuiau angajate de reclamantă nu a fost calculat de aceasta şi nici nu a fost menţionat în vreo solicitare către A.J.O.F.M. Satu Mare;
- angajarea celor 5 persoane cu handicap s-a făcut anterior datei de 01 august 2002;
- solicitarea transmisă de reclamantă A.J.O.F.M. Satu Mare, de a se preciza dacă au existat cereri de angajare a unor persoane cu handicap calificate în meserii specifice activităţii reclamantei, nu poate ţine loc solicitărilor trimestriale pe care reclamanta avea obligaţia să le facă în acest sens.
Examinând cauza în raport cu criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu apărările formulate şi probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
În perioada pentru care s-au stabilit obligaţiile fiscale suplimentare pentru reclamantă – 01 august 2002 – 30 septembrie 2005 – dispoziţiile legale aplicabile au cunoscut mai multe modificări şi completări.
Astfel, forma iniţială a art. 43 din O.U.G. nr. 102/1999 prevedea că societăţile comerciale, regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale şi alţi agenţi economiei care nu angajează persoane cu handicap, au obligaţia de a plăti lunar la fondul special de solidaritate o sumă egală cu salariul minim brut pe economie înmulţit cu numărul locurilor de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap.
Prin Legea nr. 519/ 12.07.2002 au fost exceptate de la plata sumelor menţionate persoanele juridice care fac dovada că au solicitat trimestrial la A.N.O.F.M. repartizarea de persoane cu handicap, iar prin Legea nr. 343/ 12.07.2004, s-a prevăzut că exceptarea este condiţionată de dovada solicitării trimestriale la agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă a repartizării de persoane cu handicap calificate în meseriile respective şi de împrejurarea că nu s-au repartizat asemenea persoane în vederea angajării.
Societatea reclamantă a prezentat organului de inspecţie fiscală adresa din 23 noiembrie 2005, prin care A.J.O.F.M. Satu Mare comunică faptul că în perioada august 2002 – septembrie 2005 nu au fost depuse cereri prin care să se solicite locuri de muncă de către persoane cu handicap în meseriile de sticlar, suflător la ţeavă, gravori sticlă şi pictori decoratori.
În mod corect instanţa de fond a stabilit că neîndeplinirea obligaţiei de a solicita trimestrial repartizarea de persoane cu handicap nu conduce în mod automat la obligaţia de a plăti contribuţia la fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap.
Întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că în perioada supusă inspecţiei fiscale nu au existat cereri de încadrare a unor persoane cu handicap, calificate în meserii prin care societatea reclamantă îşi realizează obiectul de activitate, ar fi absurd ca inexistenţa unor solicitări trimestriale adresate A.J.O.F.M. să conducă la obligarea la plata contribuţiei la fondul special constituit.
A admite că societatea respectivă trebuie să plătească pentru neîndeplinirea unei obligaţii, în condiţiile în care, în întreaga perioadă verificată, agenţia de specialitate nu a primit nicio cerere de încadrare din partea unei persoane cu handicap care să facă obiectul încadrării la societate, ar reprezenta o modalitate formală şi rigidă de aplicare a prevederilor legale menţionate.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Judeţului Satu Mare în nume propriu şi în reprezentarea A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 147/CA/2007-PI din 17 septembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1691/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1696/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
