ICCJ. Decizia nr. 1689/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1689/2008

Dosar nr. 1669/33/2007

Şedinţa publică din 17 aprilie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 21 septembrie 2007, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea Hotărârii nr. 20993 din 26 aprilie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat, în esenţă, că pârâta refuză să-i acorde drepturile prevăzute de lege deşi a făcut dovada că s-a născut la data de 17 iunie 1944, pe timpul refugiului părinţilor săi.

Prin sentinţa civilă nr. 532/2007 din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei P.E., a anulat Hotărârea nr. 20993 din 26 aprilie 2007 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 17 iunie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2007.

Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinţilor săi din hotarul numit „Tisa" al satului Dângăul Mic, în satul Dângăul Mic, comuna Căpuşa Mare, judeţul Cluj. Totodată, instanţa de fond a ţinut seama de faptul că surorii reclamantei, M.A., i s-a recunoscut, prin hotărâre judecătorească, statutul de persoană refugiată.

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond considerând că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a i se recunoaşte statutul de refugiat deoarece, născându-se în locul de refugiu, nu şi-a schimbat domiciliul şi nici nu a suferit persecuţii din motive etnice, fiind născută pe un teritoriu aparţinând statului român.

Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect,prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.

Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi s-au refugiat a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor exercitate.

Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate - aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999 – a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.

Nu poate fi primit motivul de recurs potrivit căruia persoanele refugiate pe teritoriul statului român nu au suferit persecuţii etnice, sens în care trebuie avută în vedere Decizia nr. 41 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.

Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală,iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 532/2007 din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1689/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs