ICCJ. Decizia nr. 2074/2008. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2074/2008
Dosar nr. 248/1/2008
Şedinţa publică din 22 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC C.L.T.C. SA Timişoara a chemat în judecată pârâţii M.E.C. (în prezent M.E.F.), SC P.A.B.C. SA şi C.L. Timişoara, solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 29 aprilie 2004, emis de pârâtul 1 pe seama pârâtei 2.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că certificatul atacat este nelegal pentru că încalcă prevederile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul ei juridic şi art. 4 alin. (4), art. 5 şi art. 29 alin. (9) din Legea nr. 18/1998 sau art. 6 din Legea nr. 33/1994 din care rezultă că reţelele termice fac parte din domeniul public al municipiului Timişoara, aşa cum reiese şi din HG nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 303 din 20 noiembrie 2007, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantei, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că, la data formulării cererii erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ care, la art. 5 alin. (1) prevedea că, înainte de a introduce acţiunea în justiţie, cel vătămat într-un drept printr-un act normativ, trebuia să solicite autorităţii publice revocarea sau anularea actului.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamanta nu a solicitat nicicând pârâtului M.E.F. revocarea sau anularea certificatului în litigiu, fiind lipsit de relevanţă faptul că acţiunea vizează nulitatea absolută a certificatului respectiv.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs reclamanta SC C.L.T.C. SA Timişoara, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii, constatându-se că certificatulde atestare a dreptului de proprietate este lovit de nulitate absolută.
În cuprinsul recursului se arată că utilitatea publică a construcţiilor şi terenurilor în discuţie a fost stabilită în mod imperativ prin lege, acestea aparţinând domeniului public al municipiului Timişoara, fără a putea face obiectul unei tranzacţii.
Totodată, se mai susţine că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că acţiunea a fost introdusă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, încălcarea unor norme imperative şi de ordine publică atrăgând nulitatea absolută a actului, care poate fi invocată de oricine are un interes în cauză şi oricând, fiind imprescriptibilă.
În finalul cererii de recurs, recurenta invocă faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii prin care s-a solicitat încuviinţarea unei expertize tehnice.
Examinând actele şi lucrările dosarului, mijloacele de probă administrate şi dispoziţiile legale incidente, urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de fond s-a pronunţat în mod corect asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii ceea ce, potrivit prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., face de prisos cercetarea în fond a cauzei. Nefăcându-se dovada că s-a solicitat emitentului revocarea actului administrativ atacat nu s-a îndeplinit cerinţa prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, legea în vigoare la momentul respectiv.
Nu pot fi primite criticile formulate de recurentă, potrivit cărora actul atacat ar fi un act juridic civil şi nu un act administrativ de autoritate, supus reglementărilor de contencios administrativ. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul atacat a fost emis de fostul M.I. - autoritate a administraţiei publice centrale, în raport cu dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Rezultă că instanţa fondului a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.L.T.C. SA Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 303 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1695/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2963/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
