ICCJ. Decizia nr. 1707/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1707/2008
Dosar nr. 491/118/2006
Şedinţa publică de la 17 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 66 /CA din 22 ianuarie 2008, pronunţată în Dosar nr. 491/118/2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de pârâtul Guvernul României, a admis excepţia de nelegalitate formulată de reclamanţii M.I., M.F., M.L.A., Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 10/2001 şi Consiliul Local E. – Comisia Locală Oraş E.N. de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi M.I.R.A., a constatat nelegalitatea parţială a H.C.L. E. nr. 109/2000 modificată şi completată prin H.C.L. E. nr. 126/2000, în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 627,50 m.p., reprezentând lotul parcelarea T.-T., precum şi nelegalitatea parţială a H.G. nr. 904/2002, în limita aceleiaşi suprafeţe de teren, reprezentând acelaşi lot, aşa cum a fost identificat de expert A.S., a respins ca nefondată cererea de intervenţie în interes alăturat Guvernului României formulată de M.I.R.A.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Constanţa, a reţinut că, potrivit art. II pct. 2 din Legea nr. 262/2007, dispoziţiile referitoare la excepţia de nelegalitate şi la garanţiile procesuale prevăzute de Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007.
Pe fondul excepţiei de nelegalitate, instanţa de fond a constatat că nu s-a indicat titlul (actul constitutiv de drepturi) ce demonstrează apartenenţa terenului la domeniul public, iar pârâta Primăria Oraşului E. a recunoscut la interogatoriu că statul a preluat trenul fără a avea vreun titlu.
Instanţa de fond a mai reţinut că actele administrative atacate vatămă dreptul reclamanţilor moştenit de la autorul lor.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intervenientul M.I.R.A., pentru motive ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată că, instanţa de fond, soluţionând excepţia de nelegalitate a analizat cererea prin prisma dispoziţiilor care reglementează acţiunea având ca obiect anularea actului administrativ.
În ceea ce priveşte H.G. nr. 904/2002, instanţa de fond avea rolul de a verifica dacă aceasta a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în baza şi executarea căror a fost emisă, respectiv ale Legii nr. 213/1998 şi nu dacă înscrisurile care au stat la baza emiterii ei au fost date cu respectarea prevederilor legale, acest aspect neputând face obiectul controlului în cazul în care obiectul acţiunii este reprezentat de soluţionarea unei excepţii de nelegalitate.
H.G. nr. 904/2002 a fost emisă în aplicarea dispoziţiilor art. 21 şi Legea nr. 213/1998 modificată şi completată.
H.G. de atestare a inventarului domeniului public nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţilor administrativ - teritoriale, ci doar efect declarativ de atestare a regimului juridic al proprietăţii publice diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private şi nu schimbă natura juridică a actului dedus judecăţii.
Şi pârâtul Guvernul României a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 66/CA din 22 ianuarie 2008, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul consideră că în mod nelegal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, deoarece, în speţă, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004 înainte de modificarea acesteia prin Legea nr. 262/2007.
Pe fondul cauzei, recurentul consideră că soluţia este greşită, în condiţiile în care reclamanţii nu au făcut dovada reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului, anterior introducerii acţiunii, dovadă necesară pentru ca reclamanţii să-şi justifice legitimitatea procesuală în cadrul litigiului.
Se mai arată că cenzurarea valabilităţii titlului cu care oraşul E. deţine terenul este de competenţa instanţelor de drept comun şi excede cadrului procesual dedus judecăţii.
Nelegalitatea H.G. nr. 904/2002 poate fi invocată şi constatată prin raportare la prevederile art. 107 din Constituţie şi art. 21 din Legea nr. 213/1998 şi nu la situaţii de fapt invocate de terţi.
Pârâtul Consiliul Local E. – Comisia Locală Oraş E.N. de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 10/2001, prin primar a formulat recurs împotriva aceleiaşi sentinţe, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul ridică excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, fiind un organ ce nu are capacitate procesuală, neavând personalitate juridică.
Pe fondul cauzei, recurentul apreciază că deşi se reţine că reclamanţii au probat împrejurarea că terenul figurează în domeniul public al oraşului E., instanţa s-a pronunţat în raport de faptul că terenul a intrat abuziv în patrimoniul acestuia.
Intimaţii - reclamanţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca tardiv formulat a recursului declarat de pârâtul Consiliul Local E. şi ca nefondate a recursurilor formulate de ceilalţi pârâţi.
Recursurile sunt nefondate, în opinia intimaţilor-reclamanţi întrucât H.C.L. E. nr. 109/2000 şi H.G. nr. 904/2002 au fost emise cu încălcarea art. 4 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, art. 11 pct. 21, art. 39, art. 41 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, art. 36 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 18/1991, art. 136 alin. (3) din Constituţie, art. 3 alin. (1), alin. (4), art. 6 alin. (1), (2), art. 7 din Legea nr. 213/1998.
Asupra recursului formulat de pârâtul Consiliul Local E. – Comisia Locală Oraş E. N. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 10/2001.
Recursul va fi respins ca tardiv formulat.
Comunicarea sentinţei recurate s-a realizat către pârât la 28 februarie 2008, recursul urmând a fi declarat în termen de 5 zile de la comunicare, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007.
Pârâtul a formulat recurs la 14 martie 2008, astfel încât, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul este declarat tardiv, peste termenul de 5 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
Asupra recursurilor formulate de pârâtul Guvernul României şi intervenientul M.I.R.A.
Excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate a fost soluţionată legal de instanţa de fond.
Au fost aplicate corect prevederile art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007, conform cărora „dispoziţiile referitoare la excepţia de nelegalitatea şi la garanţiile procesuale prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Excepţia de nelegalitate poate fi invocată şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, în forma sa iniţială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.
Astfel, şi în ipoteza în care actul administrativ unilateral individual a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 în forma iniţială, excepţia de nelegalitate este admisibilă, indiferent de momentul în care a fost formulată acţiunea (anterior apariţiei Legii nr. 262/2007 sau ulterior apariţiei acestei legi).
Este adevărat că, până la adoptarea Legii nr. 262/2007, practica instanţei supreme era în sensul inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate în astfel de situaţii.
O dată cu adoptarea Legii nr. 262/2007 nu mai poate fi împărtăşit un asemenea punct de vedere, mai ales că excepţia de neconstituţionalitate a art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007 ridicată din oficiu de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în alte dosare aflate pe rolul acesteia a fost respinsă de Curtea Constituţională (Decizia nr. 426 din 10 aprilie 2008 a Curţii Constituţionale, nepublicată la data pronunţării prezentei decizii).
Excepţia de nelegalitate parţială a celor două hotărâri a fost soluţionată de instanţa de fond sub două aspecte:
1. s-a considerat că au fost încălcate prevederile Legii nr. 213/1998 şi nu s-a făcut dovada titlului ce demonstrează apartenenţa terenului la domeniul public;
2. actele administrative vatămă dreptul reclamanţilor moştenit de la autorul lor.
În cuprinsul Legii nr. 213/1998 (anexa) este dată o listă a unor bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.
Legea nr. 18/1991 republicată enumeră la art. 5 alin. (1) categoriile de terenuri care intră în domeniul public.
Terenul în litigiu nu intră în categoria menţionată de cele două acte normative.
Pârâtul Consiliul Local E. a recunoscut la interogatoriu că terenul a fost preluat de stat în mod abuziv.
Declararea ca atare, prin inventar realizat de Consiliul local şi însuşit prin H.G., nu scuteşte pe titularul domeniului respectiv de a face dovada că bunul a intrat în mod legal în proprietatea sa.
Nu este suficientă demonstrarea că au fost respectate prevederile procedurale impuse de Legea nr. 213/1998 dacă nu se face dovada că bunul a intrat în mod legal în proprietatea consiliului local, ceea ce în speţă nu s-a demonstrat.
Din acest punct de vedere soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, deoarece prevederile Legii nr. 213/1998 nu au fost respectate la emiterea celor două acte administrative.
În speţă, nu interesează, pentru admiterea excepţiei, dovedirea vătămării reclamanţilor în drepturile lor prevăzute de lege, conform art. ,1 din Legea nr. 554/2004.
Sub acest aspect, soluţia primei instanţe este greşită, însă nu duce la schimbarea acesteia, susţinerea vătămării drepturilor reclamanţilor drept motiv pentru admiterea excepţiei de nelegalitate este subsidiară constatării nelegalităţii actelor în raport de prevederile Legii nr. 213/1998.
Pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate judecătorul, potrivit art. 4 din Legea nr. ,554/2004 modificată, este dator să analizeze legalitatea actului administrativ în raport cu actul în baza căruia a fost emis.
Prin admiterea excepţiei de nelegalitate, instanţa de fond nu a cenzurat valabilitatea titlului oraşului E., ci a constatat că nu există titlu pentru teren, pe baza căruia imobilul să fie considerat ca aparţinând domeniului public.
În cadrul excepţiei de nelegalitate nu se analizează calitatea procesuală a reclamanţilor, aceasta fiind un atribut al instanţei care va soluţiona fondul pricinii.
Faţă de acestea, cu majoritate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursurile analizate vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarat Guvernul României şi M.I.R.A. împotriva sentinţei civile nr. 66 din 22 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Respinge recursul declarat de Consiliul Local E. – Comisia Locală Oraş E.N. de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 10/2001, ca tardiv formulat, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Cu opinia separată a domnului judecător E.A. în sensul sesizării Curţii Constituţionale pentru neconstituţionalitatea art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare şi art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1703/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1708/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
