ICCJ. Decizia nr. 1719/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1719/2008
Dosar nr. 1636/33/200.
Şedinţa publică din 18 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 septembrie 2007 la Curtea de Apel Cluj, reclamantul S.I. a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 21854 din 9 iulie 2007 emisă de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, cu consecinţa recunoaşterii în favoarea sa a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1940-martie 1945, cu începere din data de 1 ianuarie 2007.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi netemeinică şi ca atare se impune anularea acesteia, deoarece din actele depuse în dovedirea calităţii de refugiat rezultă fără nici un dubiu că este îndreptăţit la recunoaşterea drepturilor ce decurg din actul normativ menţionat.
Astfel, reclamantul a arătat că împreună cu familia a fost nevoit să se refugieze din satul Popeşti, datorită Dictatului de la Viena şi urmare a faptului că frontul de război s-a stabilit în localitatea de domiciliu şi le-au fost puse vieţile în pericol.
Prin sentinţa civilă nr. 614 din 19 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta D.A., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj. A dispus anularea hotărârii nr. 21854 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Prin încheierea din 9 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a dispus îndreptarea erorii materiale din sentinţa civilă nr. 614 din 19 noiembrie 2007, în sensul menţionării numelui corect al reclamantului ca fiind S.I. şi nu D.A.
Pentru a pronunţa sentinţa sus menţionată, instanţa de fond a reţinut că prin probele administrate în cauză a fost confirmată calitatea de refugiaţi a reclamantului şi a mamei acestuia, refugiul fiind determinat de teama persecuţiilor etnice, ca urmare a Diktatului de la Viena.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esenţă, că declaraţiile martorilor administrate în cauză nu au fost concludente, clare şi nu au putut dovedi susţinerile reclamantului.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada sus menţionată a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale OG nr. 105/1999 aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţe, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.
Se reţine din probele administrate în cauză, respectiv din declaraţia martorului L.N. dată în faţa instanţei, faptul că reclamantul, împreună cu mama sa, s-au refugiat în luna septembrie 1940 din Popeşti în Turda, refugiul luând sfârşit în martie 1945. Refugiul a fost determinat de teama persecuţiilor etnice, ca urmare a Diktatului de la Viena, reclamantul şi mama sa fiind bătuţi şi ameninţaţi de către ocupanţii unguri.
De altfel, raportat la contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord ca urmare a Diktatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare denotă persecuţiile etnice la care intimatul a fost supus împreună cu familia sa.
Prin urmare, cum recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a fost în mod corect stabilită de către instanţa de fond în beneficiul reclamantului S.I., se reţine că sentinţa atacată cu recurs este legală şi temeinică, iar recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 614 din 19 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1718/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1720/2008. Contencios → |
|---|
