ICCJ. Decizia nr. 1721/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1721/2008
Dosar nr. 1687/33/200.
Şedinţa publică din 18 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 19 septembrie 2007 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta M.M. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a solicitat anularea Hotărârii nr. 22210 din 3 august 2007 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în mod neîntemeiat prin hotărârea contestată i-a fost respinsă cererea pentru constatarea statutului de persoană refugiată şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât a făcut dovada cu martori şi cu acte de stare civilă depuse la dosar că a fost refugiată din motive etnice împreună cu mama sa.
Prin sentinţa civilă nr. 672 din 26 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.M. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
A dispus anularea hotărârii nr. 22210 din 3 august 2007 emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 1 decembrie 1941-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că probele existente la dosar, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă precum şi actele de stare civilă ale reclamantei, atestă cu caracter unitar împrejurarea că aceasta din urmă, împreună cu mama sa, s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice, în decembrie 1941, în localitatea Mociu, reîntoarcerea având loc în martie 1945, astfel încât ipoteza normei legale instituite prin art. 1 din Legea nr. 189/2000 este incidentă.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esenţă, că declaraţiile martorilor administrate în cauză nu au fost concludente, nu au fost clare şi nu au putut dovedi susţinerile reclamantei.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada sus menţionată a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţe, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.
Se reţine din probele administrate în cauză, respectiv, declaraţiile martorilor C.D. şi R.I., faptul că reclamanta împreună cu mama sa, s-a refugiat în luna decembrie 1941 din satul Divicorii Mari, judeţul Cluj în localitatea Mociu, judeţul Cluj, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în cursul lunii martie 1945.
De altfel, raportat la contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare denotă persecuţiile etnice la care intimata a fost supusă împreună cu familia sa, respectiv agresiunile la care au fost supuşi locuitorii comunei din partea autorităţilor maghiare.
Prin urmare, cum recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a fost în mod corect stabilită de către instanţa de fond în beneficiul reclamantei M.M., se reţine că sentinţa atacată cu recurs este legală şi temeinică, iar recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 672 din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1720/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1722/2008. Contencios → |
|---|
