ICCJ. Decizia nr. 1722/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1722/2008
Dosar nr. 1732/33/200.
Şedinţa publică din 18 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la 3 octombrie 2007 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta S.O. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii nr. 21504 emisă la data de 27 iunie 2007 de către pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi ca atare se impune anularea acesteia întrucât ignoră calitatea sa de persoană refugiată, calitate ce a fost dovedită prin actele depuse la dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 703 din 30 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.O. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
A dispus anularea hotărârii nr. 21504 din 27 iunie 2007 emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că martorii audiaţi au relatat fapte care au constituit persecuţii pe motive etnice faţă de familia reclamantului, susţinând că acestea au determinat refugierea familiei acestuia.
Cu privire la data refugierii reclamantului, Curtea a reţinut că declaraţiile date în mod nemijlocit în faţa instanţei atestă că refugierea părinţilor reclamantului a avut loc cu certitudine în septembrie 1940.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esenţă, că declaraţiile martorilor administrate în cauză nu au fost concludente, nu au fost clare şi nu au putut dovedi susţinerile reclamantului.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada sus menţionată a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţe, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.
Se reţine din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor, că reclamantul împreună cu părinţii săi, s-a refugiat în luna septembrie 1940 din satul Mahal, judeţul Cluj în satul Geaca, judeţul Cluj, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în cursul lunii martie 1945.
De altfel, raportat la contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord ca urmare a Tratatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare denotă persecuţiile etnice la care intimatul a fost supus împreună cu familia sa, din cauza represiunilor autorităţilor maghiare.
Prin urmare, cum recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a fost în mod corect stabilită de către instanţa de fond în sarcina reclamantului S.O., se reţine că sentinţa atacată cu recurs este legală şi temeinică, iar recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 703 din 30 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1721/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1723/2008. Contencios → |
|---|
