ICCJ. Decizia nr. 1836/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1836/2008
Dosar nr. 1911/33/2007
Şedinţa publică de la 9 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 675 din 26 noiembrie 2007, a admis acţiunea formulată de reclamanta F.A., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 21681 din 9 iulie 2007, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta din urmă să acorde reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că probele existente la dosar respectiv declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă, precum şi actele de stare civilă ale reclamantei, atestă cu caracter unitar împrejurarea că aceasta din urmă, împreună cu mama sa, s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a prescripţiilor etnice într-o altă localitate, în primăvara anului 1940, reîntoarcerea având loc în primăvara anului 1945, motiv pentru care s-a apreciat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj susţinând că, potrivit legii, ar trebui să existe două surse de informaţie care să indice împreună aceleaşi date privind cauza împrejurările şi perioada refugiului, pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantei, iar în speţă niciun martor nu precizează data la care intimata-reclamantă s-a refugiat.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 06 septembrie 1940, până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Dovada acestor împrejurări se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În speţă s-a făcut dovada susţinerilor intimatei–reclamante cu declaraţiile martorilor T.I. şi C.L. care, atât în declaraţiile autentificate, cât şi în depoziţiile date în faţa instanţei, au fost unanimi în afirmaţiile lor privind refugiul familiei intimatei, motivaţia etnică a refugiului, împrejurările în care a avut loc şi data la care s-a produs, situată după Dictatul de la Viena, respectiv în octombrie 1940.
Aşa fiind, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că reclamanta îndeplineşte cerinţele necesare pentru a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Pe cale de consecinţă, constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 675 din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1835/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1838/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
