ICCJ. Decizia nr. 2002/2008. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2002/2008
Dosar nr. 5234/121/2006
Şedinţa publică de la 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 17 august 2005, SC „A.” SA Berheci a chemat în judecată SC „A.G.W.S.” SA Bucureşti, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, solicitând obligarea acestor pârâţi, în solidar, la plata sumei de 519.350 RON cu titlu de despăgubiri cuvenite ca urmare a producerii evenimentului asigurat, plus dobânzile comerciale calculate în temeiul art. 43 raportat la prevederile O.G. nr. 9/2000 în cuantum de 1.586.784.478 ROL, respectiv de 158.680 (RON).
De asemenea, a cerut să se constate compensată suma solicitată în raport cu debitul datorat către Ministerul Finanţelor Publice, reprezentând creanţe bugetare conform O.G. nr. 40/2002, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă, fluvială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2432 din 20 decembrie 2006 şi-a declinat competenţa pentru soluţionarea capătului 2 de cerere, având ca obiect constatarea compensării creanţei bugetare cu suma pretinsă de reclamant cu titlu de despăgubiri, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
S-a motivat totodată, că la termenul din 13 decembrie 2006, reclamanta a precizat că în privinţa capătului de cerere subsecvent, înţelege să se judece doar cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, astfel că s-a dispus disjungerea judecăţii acestui capăt de cerere şi formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. 5234/121/2006.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 52 din 15 mai 2007 a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada unei creanţe certe şi lichide faţă de autoritatea publică pârâtă şi nici a existenţei în cauză a unor datorii care au caracter reciproc şi rezultă din acelaşi raport juridic.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC „A.” SA Berheci.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată. Că în realitate, ea are o creanţă faţă de bugetul de stat în sumă de 519.350 RON, reprezentând despăgubiri pentru culturile agricole calamitate şi un debit în sumă de 678.030 RON cu titlu de impozite şi taxe neachitate.
Întrucât există două datorii reciproce, cererea de compensare ce formează obiectul capătului 2 al acţiunii iniţiale trebuia admis.
Din oficiu, la termenul fixat pentru judecarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat şi pus în discuţia contradictorie a părţilor, excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Galaţi, de a soluţiona în primă instanţă acţiunea de faţă.
Această excepţie este întemeiată deoarece potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. fisc., prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul Finanţelor Publice cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Cum deja s-a arătat, în speţă, reclamanta a învestit Tribunalul Galaţi, cu o cerere de compensare a unei pretinse creanţe faţă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, în sumă de 519.350 RON, cu creanţa pe care această autoritate publică o are faţă de ea, conform dispoziţiilor O.G. nr. 40/2002.
Realitatea creanţei reclamantei nu a fost încă stabilită şi formează obiectul unui litigiu distinct ce urmează a fi soluţionat de către instanţa de judecată competentă.
Este însă, evident că prin efectul compensării datoriilor reciproce ale părţilor poate rezulta o diminuare considerabilă (sub limita de 500.000 RON) a creanţei bugetare sau chiar stingerea totală a acelor datorii, împrejurare care este de natură să atragă competenţa materială a tribunalului ca primă instanţă şi nu a curţii de apel cum greşit s-a considerat.
Având în vedere considerentele expuse, dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d), art. 158 alin. (3), art. 312 alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ., precum şi concluziile orale puse de reprezentanţii părţilor în faţa Înaltei Curţi la termenul de astăzi, urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC „A.” SA Berheci împotriva sentinţei civile nr. 52 din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la Tribunalul Galaţi, secţia comercială, spre competentă soluţionare.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 200/2008. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 201/2008. Contencios. Conflict de... → |
|---|
