ICCJ. Decizia nr. 201/2008. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 201/2008
Dosar nr. 1765/116/2007
Şedinţa de la 18 ianuarie 2008
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 11 aprilie 2007, reclamanta N.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru, obligarea acesteia să analizeze de urgenţă şi să emită ordinul prin care să valideze sau să invalideze hotărârea nr. 259 din 13 aprilie 2006 emisă de Comisia Judeţeană Călăraşi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi să-i comunice de îndată ordinul respectiv.
În fapt, reclamanta a arătat, în esenţă, că până la data introducerii acţiunii, pârâta nu a emis ordinul de validare sau invalidare, deşi avea această obligaţie potrivit art. 7 din Legea nr. 9/1998.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, republicată, cele ale H.G. nr. 361/2005, ale H.G. nr. 1643/2004, ale art. 7 şi urm. din Legea nr. 554/2004, precum şi cele ale O.G. nr. 94/2004.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2360 din 11 aprilie 2007, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Călăraşi, reţinând aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998, ale art. 84 şi art. 112 C. proc. civ., precum şi faptul că domiciliul reclamantei se află în Călăraşi.
Prin sentinţa civilă nr. 1842 din 27 iunie 2007, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării pricinii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că obiectul acţiunii nu îl constituie contestaţia formulată împotriva ordinului emis de Şeful Cancelariei, ci refuzul autorităţii centrale de a analiza hotărârea nr. 259 din 13 aprilie 2006 emisă de Comisia Judeţeană Călăraşi de aplicare a Legii nr. 9/1998, fiind aplicabile dispoziţiile art. 3 pct. 1 cu referire la art. 2 pct. 1 şi cele ale art. 158 alin. (3) C. proc. civ., iar nu cele ale art. 7 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 9/1998.
La rândul său, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2614 din 25 octombrie 2007 a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia (sau completul specializat) de contencios administrativ, şi, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 137 alin. (1), art. 158 şi art. 159 C. proc. civ., cele ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 31 din O.G. nr. 94/2004, precum şi cu cele ale art. 7 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 9/1998.
Înalta Curte, constatând în cauză ivirea unui conflict negativ de competenţă în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., cu obiectul pricinii, precum şi prevederile legale incidente acesteia.
Astfel, este fără putere de tăgadă că obiectul acţiunii îl constituie obligarea pârâtei la analizarea de urgenţă şi emiterea actului de validare/invalidare a hotărârii nr. 259/2006 emisă de Comisia Judeţeană Călăraşi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, şi comunicarea de îndată a acestuia.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti că şi în situaţia în care nu a fost încă emis actul prevăzut de lege, în condiţiile speciale ale Legii nr. 9/1998, refuzul de a-l emite, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este asimilat unui act unilateral al Cancelariei Primului Ministru.
Aceasta, întrucât conform prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, republicată, în termen de cel mult 60 de zile, Comisia Centrală are obligaţia de a analiza contestaţiile şi de a valida sau invalida măsurile stabilite de Comisiile Judeţene şi a municipiului Bucureşti.
De asemenea, potrivit art. 7 alin. (4) din aceeaşi lege, hotărârile Comisiei Centrale pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a Tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul, în termenul şi condiţiile prevăzute de lege.
Totodată, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 31 din O.G. nr. 94/2004, actele Cancelariei Primului Ministru în aplicarea Legii nr. 9/1998 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate la secţia de contencios administrativ a Tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul, astfel cum corect a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti.
În consecinţă, având în vedere că reclamanta domiciliază în Călăraşi, în baza art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte că instanţa competentă a soluţiona pricina este Tribunalul Călăraşi, secţia contencios administrativ, căreia i se va trimite cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe N.E. şi Cancelaria Primului Ministru în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2002/2008. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2029/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
