ICCJ. Decizia nr. 2027/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2027/2008
Dosar nr. 8750/2/2006
Şedinţa de la 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 8750/2/2006 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanţii H.M., L.M., A.G., M.S. şi alţii au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, M.A.P.D.R. şi A.D.S., anularea în parte a HG nr. 35/2006 privind înfiinţarea unor staţiuni de cercetare - dezvoltare agricolă în domeniul zootehniei prin reorganizarea unor staţiuni de cercetare şi producţie agricolă din domeniul zootehniei, în sensul radierii din Anexa I a unei suprafeţe de 916 ha teren şi obligarea pârâtului Guvernul României să înscrie această suprafaţă de teren în Anexa 1e) la HG nr. 35/2006.
S-a solicitat şi suspendarea HG nr. 35/2006 în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că în baza Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 1/2000 le-a fost restituit dreptul de proprietate asupra terenurilor. Prin hotărârea nr. 18 din 8 decembrie 2005 emisă de Comisia Locală Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate privată s-a aprobat înscrierea reclamanţilor în Anexa nr. 29 la Regulamentul de aplicare al Legii nr. 18/1991 însumând suprafaţa totală de 978,27 ha teren agricol în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată conform Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 1/2000.
Prin hotărârea nr. 552 din 14 decembrie 2005 emisă de Comisia Judeţeană Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost validată hotărârea nr. 18 din 8 decembrie 2005.
În baza acestor hotărâri reclamanţii au început demersurile pentru punerea în posesie în eliberarea titlurilor de proprietate.
La data de 11 ianuarie 2006 a fost emisă HG nr. 35/2006 prin care, în mod nelegal au fost înscrise în Anexa 1c) suprafeţele de teren ce au format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în modalitatea arătată.
Reclamanţii au arătat că au formulat plângere prealabilă potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pârâtul Guvernul României prin adresa din 20 iulie 2006 a precizat că înscrierea suprafeţei de 916 ha s-a făcut din eroare în urma neinformării M.A.P.D.R. despre plângerea formulată, suprafaţa de teren necesară Staţiunii de cercetare - dezvoltare pentru creşterea bovinelor Arad fiind de 750 ha.
În baza dispoziţiilor art. 132 pct. 2 C. proc. civ., reclamanţii şi-au restrâns ulterior acţiunea, renunţând la capătul de acţiune privind suspendarea HG nr. 35/2006 şi au completat proba cu acte.
Prin sentinţa nr. 1145 din 26 aprilie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, a admis acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, M.A.P.D.R. şi A.D.S., astfel cum a fost restrânsă.
A dispus anularea în parte a HG nr. 35/2006, în sensul radierii suprafeţei de 916 ha teren situat în perimetrul staţiunii de cercetare - dezvoltare pentru creşterea bovinelor Arad, din Anexa 1c) a HG nr. 35/2006.
A obligat pârâtul Guvernul României să înscrie suprafaţa de 916 ha teren în anexa 1e) la HG nr. 35/2006. A obligat pârâţii la 20,6 ron cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că cererea reclamanţilor de reconstituire a drepturilor de proprietate în baza Legii nr. 1/2006 a fost aprobată la data de 8 decembrie 2005 prin hotărârea nr. 18 din 8 decembrie 2005 emisă de Comisia Locală Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, hotărâre care a fost validată la data de 14 decembrie 2005 prin hotărârea nr. 552/2005 emisă de Comisia Judeţeană Arad pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată.
Prin efectul validării, această suprafaţă de teren trebuia să fie transmisă către autorităţile locale, pe bază de protocol, în acest sens fiind emisă adresa nr. 11134 din 22 decembrie 2005 prin care pârâţii M.A.P.D.R. şi A.D.S. erau informaţi de această situaţie.
Faptul că Guvernul României a emis HG nr. 35/2006 la iniţiativa M.A.P.D.R., nefiind informat de existenţa hotărârilor menţionate anterior, nu confirmă legalitatea hotărârii contestate care, arată Curtea de Apel Bucureşti, este în parte nelegală, deoarece a încălcat dreptul de proprietate al reclamanţilor lăsând fără conţinut cererile lor privind reconstituirea acestuia, aprobate şi validate la data de 8 decembrie 2005 şi 14 decembrie 2005.
Faţă de aceste împrejurări, hotărârile autorităţilor locale, necontestate, sunt valabile conform art. 2 din HG nr. 1832/2006, ele stabilind că regimul juridic aplicabil pentru suprafaţa de 916 ha este guvernat de Legea nr. 1/2000 şi Legea nr. 247/2005.
Prin Încheierea de şedinţă din 19 iulie 2007, dosar nr. 8750/2/ 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea reclamanţilor privind lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 1145 din 26 aprilie 2007, în sensul identificării în concret a solelor deţinute de fiecare reclamant, având o anumită suprafaţă fizică în cadrul suprafeţei totale de 916 ha.
Reclamanţii au arătat că este necesară această lămurire a dispozitivului pentru a se putea realiza formalităţile de punere în posesie şi eliberare a titlurilor de proprietate.
Pentru a respinge cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 1145 din 26 aprilie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că cererea reclamanţilor nu se încadrează în dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., fiind în afara soluţiilor pe care le poate pronunţa instanţa în sensul dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi că, în ipoteza rămânerii definitive şi irevocabile a acestei hotărâri, există o fază distinctă de identificare a terenurilor şi de eliberare a titlurilor de proprietate în baza legilor speciale ale Fondului Funciar, nefiind de competenţa instanţei de contencios administrativ să identifice în concret pe sole, terenurile reclamanţilor.
Împotriva sentinţei nr. 1145 din 26 aprilie 2007 au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi M.A.D.R., solicitând modificarea ei în totalitate şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamanţilor ca fiind neîntemeiată.
Ambii recurenţi au criticat hotărârea pentru nelegalitate, în considerarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că a fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor legale incidente în materie, întrucât:
- HG nr. 35/2006 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României, art. 7 alin. (1) şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 290/2002, art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1998, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reglementând reorganizarea unor staţiuni de cercetare şi producţie agricolă în domeniul zootehniei, obiectul lor de activitate, modul de finanţare, contribuţia acestora la promovarea progresului tehnico - ştiinţific şi social în mediul rural şi pentru securitatea alimentaţiei, regimul juridic şi situaţia terenurilor aflate sau care se transmit în administrarea staţiunilor nou înfiinţate;
- potrivit art. 2 alin. (3) din hotărârea contestată, suprafeţele de teren ale staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă din domeniul zootehniei, aflate în domeniul public al statului şi în administrarea A.D.S. şi concesionate acestora, trec în administrarea staţiunilor nou înfiinţate, acestea având datele de identificare prevăzute în Anexele 1c) – 9c), în speţă, Anexa 1c) contestată de reclamanţi vizând terenurile din domeniul public al statului date în administrarea Staţiunii de cercetare - dezvoltare pentru creşterea bovinelor Arad;
- art. 3 alin. (1) dispune asupra trecerii terenurilor prevăzute în Anexele 1e), 6e), 8e) şi 9e) din domeniul public al statului şi administrarea A.D.S. în domeniul privat al statului, urmând a se transmite, la cererea comisiilor judeţene, comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor;
- documentaţia transmisă către A.D.S. pentru suprafaţa de 978,27 ha teren a fost restituită Comisiei Judeţene în vederea modificării şi revalidării suprafeţelor;
- potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, terenurile proprietate de stat, administrate de staţiunile de cercetare, rămân în administrarea acestora, cu excepţia celor preluate de la foştii proprietari şi solicitate de persoanele îndreptăţite la restituire. Terenurile din perimetrul staţiunilor care fac obiectul retrocedării se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 290/2002;
- în aplicarea art. 9 alin. (1) şi art. 24 alin. (6) din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate pentru vechile amplasamente se face în perimetrul unităţilor de cercetare - dezvoltare numai pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetării, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 10 alin. (8) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, fiind reglementată şi procedura legală ce trebuie îndeplinită pentru reconstituirea dreptului de proprietate un alt amplasament;
- din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că terenurile aflate în administrarea staţiunilor pot forma obiectul retrocedării numai dacă au aparţinut foştilor proprietari, au fost solicitate de persoanele îndreptăţite şi nu sunt indispensabile cercetării;
- întrucât în speţă nu s-a făcut dovada că pe raza municipiului Arad ar mai exista terenuri proprietate privată a statului pentru a fi atribuite persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deţinute de staţiunile de cercetare, în sensul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 1/2002, devin incidente dispoziţiile alin. (2) din acelaşi text, privind suplimentarea acestora cu suprafeţe de teren ce vor fi scoase din domeniul public, în condiţiile legii, la propunerea prefectului sau se vor acorda despăgubiri;
- reclamanţilor le-au fost atribuite suprafeţe de teren din domeniul public, supuse regimului juridic stabilit prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, pentru trecerea în domeniul privat al acestora, fiind aplicabile dispoziţiile de drept comun [art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998], conform cărora trecerea se face prin Hotărâre de Guvern, la propunerea prefectului şi nu cele ale pct. 2 din titlul V al Legii nr. 247/2005, doar în acest din urmă caz terenurile trecând, după validarea cererii de reconstituire, în rezerva comisiei de fond funciar, în vederea punerii în posesie.
Staţiunea de cercetare - dezvoltare pentru creşterea bovinelor Arad a formulat cerere de intervenţie în interesul acestor recurenţi, solicitând a fi considerată ca fiind şi o cerere de recurs împotriva respectivei hotărâri.
În motivarea cererii s-a precizat că aceasta se sprijină pe interesul comun de respingere a acţiunii reclamanţilor, întrucât prima instanţă nu a luat în considerare apărarea Guvernului în sensul că puteau fi atribuite numai suprafeţele de teren care nu sunt necesare cercetării, soluţia adoptată fiind de natură să ducă la desfiinţarea acestei staţiuni.
Intervenienta a solicitat să fie avute în vedere şi hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate în materie civilă (sentinţa civilă nr. 829 din 15 februarie 2006 de Judecătoria Arad şi Decizia civilă nr. 297/2006 a Tribunalului Arad) prin care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că reclamanţii nu au depus cereri de reconstituire pentru terenurile indicate, ci pentru alte terenuri, care însă nu au fost libere în sensul legii, nefiind îndreptăţiţi aşadar să solicite anularea HG nr. 35/2005, întrucât nicio suprafaţă de teren din cele trecute în administrarea Staţiunii nu le-a aparţinut şi nu li se cuvine.
Prin precizările depuse ulterior la dosar, intervenienta a apreciat că este îndreptăţită să formuleze şi un recurs în sprijinul şi interesul pârâţilor recurenţi, în considerarea dispoziţiilor art. 51 raportat la art. 54 C. proc. civ., la momentul intervenţiilor sale şi în raport cu prevederile art. 53 C. proc. civ. aflându-se încă în termenul legal pentru promovarea acestuia, întrucât sentinţa de fond nu i-a fost comunicată.
De asemenea, pentru termenul din 6 noiembrie 2007 această intervenientă a transmis unele completări la notele de şedinţă depuse anterior, reprezentând un scurt istoric al staţiunii, însoţit de acte justificative obţinute de la Arhivele Statului din care rezultă că unitatea a fost dotată cu suprafeţe de teren încă din anul 1899, funcţionând ca unitate de cercetare încă din acea perioadă şi folosind în mod exclusiv, până în prezent, terenurile în discuţie, care nu au aparţinut altor persoane fizice sau juridice.
Toţi reclamanţii din prezenta cauză, anterior enumeraţi, au formulat recurs împotriva Încheierii din data de 19 iulie 2007, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei în sensul identificării suprafeţei de 916 ha care trebuie radiată din Anexa 1c) şi înscrisă în Anexa 1e) la HG nr. 35/2006, prin solele indicate de aceştia.
În motivarea recursului s-a susţinut că se impune lămurirea dispozitivului în sensul solicitat, în caz contrar existând premisa fie ca pârâtul să nu îşi respecte această obligaţie, fie care punerea în executare a acesteia să fie extrem de dificilă.
În drept, aceşti recurenţi au invocat dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., coroborate cu art. 2811 şi următoarele C. proc. civ. şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Ulterior, au fost depuse la dosar declaraţiile notariale de renunţare la drepturile pretinse, date de o parte dintre reclamanţi, aceştia fiind menţionaţi în tabelele ataşate la fila 467 – 469, precizându-se că a mai rămas în discuţie doar suprafaţa de teren de 410 ha solicitată de reclamanţii care nu au renunţat la drept.
Municipiul Arad, prin primarul G.F., a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamanţilor - intimaţi, persoane fizice, solicitând respingerea recursurilor declarate de pârâţi şi menţinerea sentinţei recurate, fiind legală şi temeinică.
În motivarea acestei cereri de intervenţie s-a susţinut că prima instanţă a reţinut în mod corect nelegalitatea parţială a HG nr. 35/2006, raportat la regimul juridic al suprafeţei de 916 ha teren aflată în discuţie, fiind aplicabile în speţă dispoziţiile Legii nr. 1/2000 şi ale Legii nr. 247/2005, întrucât erau emise hotărâri ale autorităţilor locale competente, hotărâri care nu au fost contestate.
În ceea ce priveşte justificarea interesului în formularea cererii de intervenţie, s-a apreciat că aceasta rezidă în aceea că menţinerea hotărârii recurate asigură punerea suprafeţei de teren de 916 ha la dispoziţia Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Arad, soluţionarea mai multor cereri de reconstituire formulate în baza legilor fondului funciar şi, implicit, stingerea a numeroase litigii care se află pe rolul instanţelor judecătoreşti tocmai din cauza deficitului de teren agricol existent pe raza Municipiului Arad.
S-a precizat, de asemenea, că au fost făcute demersuri în vederea acoperirii deficitului de teren agricol necesar reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele îndreptăţite, Consiliul Judeţean Arad transmiţând proiectul pentru emiterea hotărârii de guvern privind modificarea Anexelor 1c) şi 1e) ale HG nr. 35/2006, cu solicitarea iniţierii acestuia, fiind însă restituit neavizat, motivat de existenţa pe rol a acestui litigiu având ca obiect anularea parţială a respectivei hotărâri.
Cererile de intervenţie formulate de Staţiunea de cercetare - dezvoltare pentru creşterea bovinelor Arad şi Municipiul Arad au fost încuviinţate în principiu, la termenul din 18 martie 2008, în temeiul art. 51 şi art. 52 C. proc. civ.
La acelaşi termen de judecată a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientei Staţiunea de cercetare - dezvoltare pentru creşterea bovinelor Arad, invocată de instanţă, din oficiu, în temeiul art. 136 C. proc. civ., pentru soluţionarea în această modalitate a excepţiei fiind avute în vedere dispoziţiile art. 299, art. 3021, art. 303 şi art. 316 C. proc. civ. coroborate cu art. 283 şi următoarele C. proc. civ., în considerarea cărora subiect al recursului poate fi numai acela care are vocaţie să exercite această cale de atac, având calitatea de parte litigantă la judecata în fond.
Dispoziţiile legale care reglementează căile de atac se referă numai la promovarea lor de către părţi, adică de persoanele care au participat la judecarea pricinii, iar intervenienta a dobândit calitatea de parte numai în recurs, din momentul admiterii cererii sale de intervenţie în interesul pârâţilor - recurenţi, luând procedura în starea în care se află, astfel cum se prevede expres prin art. 53 C. proc. civ., susţinerile acesteia în sensul că ar fi îndreptăţită să formuleze şi un recurs în sprijinul sau interesul respectivelor părţi neavând suport legal.
Prin urmare, recursul declarat de această intervenientă va fi respins ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Analizând celelalte recursuri declarate în cauză, criticile aduse hotărârii recurate, prin prisma dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în speţă este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) teza a doua C. proc. civ., casarea unei hotărâri se dispune şi pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit acestui din urmă text de lege, care reglementează regimul de drept comun al nulităţilor procedurale, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin acestea s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, în cazul nulităţii anume prevăzute de lege vătămarea presupunându-se până la dovada contrarie.
Prima ipoteză a textului – neobservarea formelor legale – include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1 - 4 ale art. 304, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
În speţă, Anexa 1c) a Hotărârii de Guvern contestată de reclamanţi vizează terenurile din domeniul public al statului date în administrare, în condiţiile art. 2 alin. (3) al hotărârii, Staţiunii de cercetare - dezvoltare pentru creşterea bovinelor Arad, unitate nou înfiinţată, în vederea realizării scopului şi obiectului său de activitate.
Prin urmare, este indiscutabil faptul că această unitate de cercetare - dezvoltare era îndreptăţită să acţioneze pentru valorificarea sau conservarea dreptului său propriu dobândit prin actul administrativ contestat, impunându-se soluţionarea în fond a acţiunii reclamanţilor în contradictoriu cu aceasta, calitatea de intervenient accesoriu dobândită în cauză – singura legalmente posibilă la momentul formulării cererii de intervenţie – fiind circumscrisă exclusiv etapei procesuale a recursului.
În aceste condiţii, în exerciţiul rolului activ reglementat de art. 129 C. proc. civ., prima instanţă era datoare să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în proces, în calitate de pârât, a respectivei unităţi pentru respectarea dreptului său la apărare şi a principiului contradictorialităţii şi să atragă atenţia reclamanţilor asupra obligaţiei procedurale ce le revine în acest sens, precum şi asupra consecinţelor nerespectării ei, fără a se substitui în acest mod părţilor în exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor procedurale, astfel încât să devină posibilă o eventuală reţinere a încălcării unui alt principiu fundamental al procesului civil – principiul disponibilităţii.
Întrucât prima instanţă nu şi-a îndeplinit obligaţia enunţată, hotărârea este susceptibilă de casare pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la principiul fundamental încălcat – dreptul la apărare al beneficiarului unui drept dobândit prin actul administrativ încălcat – fiind îndeplinită şi condiţia pricinuirii unei vătămări ce nu se poate înlătura în alt mod.
Din această perspectivă se impune şi precizarea că determinarea numai în această etapă procesuală a întinderii suprafeţei de teren indispensabilă cercetării în sensul dispoziţiilor legale invocate de pârâţii - recurenţi este de natură a atrage, în ceea ce o priveşte pe intervenientă, încălcarea principiului dublului grad de jurisdicţie consacrat de legiuitor în materia contenciosului administrativ, pentru a se stabili dacă suprafaţa de teren contestată de reclamanţi, aflată în administrarea intervenientei şi înscrisă în Anexa 1c) a HG nr. 35/2006, poate forma obiectul retrocedării, conform dispoziţiilor legale incidente în materie, impunându-se, de altfel, administrarea de noi probe, actele existente la dosar nefiind suficiente în acest sens.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) teza a doua coroborate cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi M.A.D.R., precum şi pe fond, cererea de intervenţie în interesul acestora, vor fi admise, dispunându-se casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Dat fiind motivul de casare reţinut, pentru a se asigura o judecată unitară, având în vedere şi actele noi depuse în recurs, se va adopta aceeaşi soluţie şi în privinţa recursului declarat de reclamanţi împotriva Încheierii din 19 iulie 2007 pronunţată în acelaşi cadru procesual, precum şi, pe fond, asupra cererii în interesul acestora formulată de Municipiul Arad.
În rejudecare, în ipoteza corectei stabiliri a cadrului procesual, după îndeplinirea de către instanţa de trimitere a obligaţiei anterior enunţate, vor fi examinate toate celelalte critici aduse hotărârii de către pârâţii-recurenţi, precum şi actele noi depuse de părţi în recurs, care, dat fiind motivul de casare reţinut, nu au putut forma obiectul controlului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi M.A.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 1145 din 26 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Admite cererea de intervenţie formulată de Staţiunea de cercetare - dezvoltare pentru creşterea bovinelor Arad, în interesul recurenţilor - pârâţi.
Admite recursul reclamanţilor - recurenţi împotriva Încheierii de şedinţă din 19 iulie 2007, dosar nr. 8750/2/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Admite cererea de intervenţie a municipiului Arad formulată în interesul reclamanţilor.
Casează sentinţa atacată, precum şi Încheierea de şedinţă din data de 19 iulie 2007 şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Respinge recursul declarat de Staţiunea de cercetare - dezvoltare pentru creşterea bovinelor Arad împotriva aceleiaşi instanţe, ca fiind formulat de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2017/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2028/2008. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
