ICCJ. Decizia nr. 2028/2008. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2028/2008
Dosar nr. 97/326/2007
Şedinţa publică din 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea depusă la 21 februarie 2007 la Judecătoria Topliţa, reclamanta SC P. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC F. SA, prin lichidator judiciar SC L.F. SRL, constatarea nulităţii absolute a certificatului de proprietate emis de M.I.C. la data de 16 noiembrie 1999, radierea din cartea funciară a imobilului edificat, intabulat pe numele pârâtului şi intabularea acestuia conform stării de fapt reale din teren, pe calea acţiunii oblice.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin certificatul de proprietate atacat, pârâtei i s-a reconstituit un drept de proprietate asupra unui imobil pe care nu l-a deţinut niciodată. Prin acest certificat deşi se dispunea doar asupra terenului, pârâta în mod fraudulos, şi-a înscris în cartea funciară, la data de 10 octombrie 2000 pe numele său şi edificatele, fără a exista un proces verbal de evidenţiere.
Reclamanta a mai arătat, că în cursul anului 2003 a participat la o licitaţie organizată de către D.G.F.P. Harghita şi şi-a adjudecat imobilul în cauză.
În urma unei contestaţii la executare formulată de către un alt participant, licitaţia a fost însă anulată, inclusiv procesul verbal de adjudecare, părţile fiind repuse în situaţia anterioară.
Prin nicio hotărâre însă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi în cartea funciară, şi nici nu i-a fost restituită reclamantei de către D.G.F.P. Harghita suma achitată.
Prin Încheierea de şedinţă din 23 mai 2007, s-a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interesul pârâtei formulată de D.G.F.P Harghita.
Prin sentinţa civilă nr. 328 din 20 iunie 2007, Judecătoria Topiţa, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 158 şi art. 159 C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, invocând din oficiu necompetenţa materială a judecătoriei, dată fiind natura legală a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, de act administrativ, a cărui validitate poate fi examinată numai de instanţa de contencios administrativ competentă.
Prin sentinţa nr. 82 din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de SC P. SRL.
A fost respinsă şi cererea de intervenţie accesorie formulată de M.E.F., D.G.F.P. Harghita, în interesul pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că singurele motive ale prezentei acţiunii s-au rezumat la suma pentru care creditoarea D.G.F.P. Harghita şi-a înscris ipoteca execuţională în cartea funciară al imobilului pârâtei, motive care fac obiectul şi al altei acţiuni promovate de reclamantă împotriva încheierii prin care s-a respins ipoteca execuţională.
Calitatea de creditoare a D.G.F.P. Harghita, pe care reclamanta o invocă, nu îi legitimează vreo calitate sau vreun interes faţă de pârâtă şi de imobilul pe care aceasta din urmă îl are în proprietate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC P. SRL, solicitând în principal casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Topliţa, apreciată a fi instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza şi în subsidiar casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a se pronunţa pe fondul cauzei, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
În fine, printr-un alt motiv subsidiar recurenta - reclamantă a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii sale astfel cum a fost formulată.
Prin motivele de recurs dezvoltate recurenta - reclamantă a arătat că, în opinia sa, instanţa competentă material să soluţioneze acţiunea sa, în constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de M.I.C., este Judecătoria Topliţa, astfel că eronat a fost declinată cauza în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş. Cum această instanţă, necompetentă material, s-a pronunţat asupra cauzei, se impune în opinia recurentei casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă investită.
În subsidiar, recurenta a susţinut că instanţa a cărei hotărâre a fost recurată, nu a intrat practic în cercetarea fondului cauzei întrucât nu a examinat probele depuse la dosar şi nu a desluşit situaţia juridică reală, în raport şi de prevederile art. 35 din legea cadastrului şi publicităţii referitoare la rectificarea înscrisurilor în cartea funciară.
Intimatele SC F. SA Topliţa, prin lichidator judiciar, precum şi D.G.F.P. Harghita au solicitat, prin întâmpinările formulate în cauză, faţă de motivele de recurs, respingerea recursului declarat şi menţinerea hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ.
Înalta Curte, examinând cauza de faţă în raport de probele administrate, de prevederile legale incidente, faţă de criticile recurenteidar şi de apărările celor două intimate apreciază că se impune admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, în limitele şi pentru considerentele în continuare arătate.
În temeiul art. 3041 C. proc. civ.cu referire la art. 304 pct. 5 şi coroborat cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că se impune casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei întrucât sunt incidente motivele de recurs corespunzătoare textelor legale la care s-a făcut expresă referire.
Astfel, Înalta Curte apreciază că instanţa a cărei hotărâre se atacă, respectiv Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Târgu Mureş, a fost legal investită cu soluţionarea prezentei cereri, dat fiind obiectul principal al acţiunii recurentei, respectiv constatarea nulităţii unui act administrativ, cum este incontestabil calificat în doctrină dar şi în jurisprudenţa constantă a acestei curţi, certificatul de atestare a unui drept de proprietate. Celelalte capete de cerere, accesorii, se examinează în raport de prevederile art. 17 C. proc. civ. potrivit cu care cererile accesorii şi incidentale sunt în cădere instanţei competente să judece cererea principală.
Înalta Curte reţine însă că soluţionarea acţiunii reclamantei - recurente, deşi viza constatarea nulităţii absolute a unui act administrativ s-a făcut fără citarea în cauză a emitentului actului respectiv a M.I.C., devenind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 cu referire la art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de fond va dispune aşadar citarea emitentului actului administrativ, în contradictoriu cu care se va pronunţa asupra cererii reclamantei - recurente, urmând totodată ca în baza art. 137 C. proc. civ. să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiilor de procedură ce au fost deja sau ce ar putea fi eventual fi invocate, în condiţiile în care, în cazul hotărârii atacate, la data de 5 octombrie 2007 instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fără a indica însă ce anume atrage inadmisibilitatea şi fără a se mai pronunţa ulterior pe această excepţie.
De altfel, din cuprinsul hotărârii recurate nu rezultă cu claritate nici dacă acţiunea recurentei - reclamante a fost respinsă ca neîntemeiată sau pentru alte raţiuni, ceea ce a şi generat, cel mai probabil, susţinerea recurentei în sensul neexaminării fondului cererii sale.
Faţă de toate cele învederate, se va admite aşadar recursul, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi se va casa sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în sensul arătat, aceleiaşiinstanţe, respectiv Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC P. SRL Topliţa împotriva sentinţei civile nr. 82 din 10 octombrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2027/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2034/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
