ICCJ. Decizia nr. 2067/2008. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2067/2008
Dosar nr. 355/39/2007
Şedinţa publică din 22 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC A. SA Frumuşica a chemat în judecată pârâtul M.A.D.R., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 93.990,03 lei, cuantum majorat ulterior la suma de 162.813,69 lei conform raportului de expertiză, cu titlu de daune interese delictuale, rezultate din refuzul pârâtului de a executa obligaţiile ce-i revin în baza Legii nr. 381/2002, a Normelor metodologice de aplicare a acesteia şi a celor stabilite prin sentinţa nr. 65 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 19 din 4 februarie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamantă, obligând pârâtul să-i plătească acesteia suma de 162.813,69 lei, reprezentând daune - interese.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa a respins ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtul M.A.D.R., considerând că dreptul la acţiune s-a născut la data rămânerii definitive a sentinţei nr. 65 din 22 martie 2006 Curţii de Apel Suceava.
În soluţionarea acestei excepţii, instanţa a pornit de la principiul general, potrivit căruia prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea, apreciind că prescripţia a fost întreruptă prin introducerea de către reclamantă a cererii de chemare în judecată a pârâtului, întrerupere care are drept efect ştergerea prescripţiei începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Suceava a constatat că sunt întrunite cumulativ toate condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ.
Astfel, instanţa de fond a avut în vedere existenţa faptei ilicite, dovedită şi prin obligarea pârâtului, prin sentinţa nr. 7 din 26 martie 2007 a Curţii de Apel Suceava la plata unei amenzi de 20 % pentru fiecare zi de întârziere, până la punerea în executare a sentinţei nr. 65 din 22 martie 2006 a aceleiaşi instanţe.
De asemenea, instanţa fondului a mai reţinut că existenţa prejudiciului şi a raportului de cauzalitate dintre acesta şi fapta ilicită rezultă din raportul de expertiză contabilă judiciară, care a fost efectuată în cauză.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., solicitând în principal admiterea recursului şi casarea cu trimitere spre rejudecare cu motivarea că instanţa de fond s-a pronunţat fără să verifice procedura de comunicare a actelor de procedură cu ministerul, conform art. 89 şi următoarele C. proc. civ., astfel încât partea chemată în judecată ca pârât să îşi poate face apărările.
Susţine recurenta că instanţa de fond nu a comunicat raportul de expertiză efectuat în cauză, motiv pentru care i s-a produs o vătămare prin împiedicarea părţii de a-şi pregăti apărarea şi de a formula eventuale obiecţiuni la raportul de expertiză ceea ce constituie o încălcarea a principiului contradictorialităţii.
Pe fondul cauzei recurenta arată că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale conform art. 998 – art. 999 C. civ.
Prin întâmpinare, SC A. SA Frumuşica a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că potrivit dovezilor de la dosar procedura de citare cu pârâtul - recurent pentru termenul de judecată din 5 noiembrie 2007 se află ataşată la dosar, fiind probabil expediată prin fax, astfel că nu se poate invoca recunoaşterea de către pârât a conţinutului cererii de chemare în judecată şi termenul fixat de instanţă.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a fost înaintat Curţii de Apel Suceava pe baza de borderou la 25 ianuarie 2008, putând fi consultat la grefa acestei instanţe până la termenul din 4 februarie 2008.
Pe fondul cauzei apreciază intimata că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ., iar existenţa prejudiciului şi a raportului de cauzalitate dintre acesta şi fapta ilicită fiind dovedită de expertiza judiciară efectuată în cauză.
Analizând hotărârea recurată prin prismacriticilor expuse şi a apărărilor formulate prin întâmpinare precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Reclamanta SC A. SA Frumuşica a formulat acţiune în daune împotriva pârâtului M.A.D.R., în temeiul art. 24 alin. (2) şi art. 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În cauză la cererea reclamantului s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă judiciară pentru determinarea prejudiciului material înregistrat ca urmare a neacordării în termen legal al despăgubirilor pentru calamitatea naturală din anul 2004, care a afectat culturile de floarea soarelui, soia şi porumb.
Pentru termenul de judecată din 4 februarie 2008 când instanţa a rămas în pronunţare, raportul de expertiză s-a depus la dosar în mai multe exemplare fără a fi comunicat şi pârâtei - recurente.
Prima instanţă şi-a fundamentat soluţia în privinţa pretenţiilor reclamantei conform art. 998 – art. 999 C. civ. pe raportul de expertiză efectuat în cauză.
Este adevărat că potrivit art. 25 din Legea contenciosului administrativ, sancţiunea şi despăgubirile prevăzute de art. 24 alin. (2) din lege se acordă reclamantului, printr-o hotărâre care să ia de urgenţă, cu citarea părţilor însă procedura de urgenţă sau cu celeritate a cauzelor nu poate fi făcută cu încălcarea dreptului la apărare al părţilor.
În condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. cerinţa vătămării produse recurentei - pârâte e dovedită prin faptul că nu a putut face obiecţiuni la raportul de expertiză, fiind obligată la plata unor daune interese în sumă de 162.813,69 lei, astfel cum au fost calculate de expert, şi concluziile căruia partea reclamantei şi-a majorat la acelaşi termen din 4 februarie 2008, pretenţiile deduse judecăţii.
În cauză se constată astfel că au fost încălcate principiile contradictorialităţii şi a dreptului la apărare motiv pentru care constatând în conformitate cu prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., că nu s-a comunicat raportul de expertiză contabilă pârâtei - recurente, în baza prevederilor art. 312 alin. (3) cu referire la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost admis, casată hotărârea şi trimisă cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Asupra motivelor ce vizează fondul cauzei, pe baza probelor administrate, instanţa de recurs nu se poate pronunţa, având în vedere soluţia de casare cu trimitere, urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării de Curtea de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinţei nr. 19 din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleeaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2063/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2072/2008. Contencios → |
|---|
