ICCJ. Decizia nr. 2072/2008. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2072/2008

Dosar nr. 1361/44/2007

Şedinţa publică din 22 mai 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, petentul L.G., în numele soţiei sale L.A., a chemat în judecată pârâta Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 din cadrul Prefecturii Judeţului Galaţi, prin care să fie obligată să emită hotărârea asupra cererii depuse de L.A. şi să-i plătească daune materiale în sumă de 10.000 lei şi daune morale în sumă de 10.000 lei.

În faţa instanţei de fond, reprezentantul pârâtei a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, sub motivaţia că petentul a promovat acţiunea în numele soţiei sale, fără a avea mandat de reprezentare.

Prin sentinţa nr. 145 din 27 noiembrie 2007, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată, reţinând că petentul L.G. nu a făcut nicio dovadă că ar avea mandat din partea soţiei sale, într-una din formele prevăzute de art. 68 C. proc. civ., care prevede că, pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată, procura trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată sau în baza dreptului de reprezentare dat prin declaraţie verbală, făcută în faţa instanţei şi trecută în încheierea de şedinţă.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta L.A. prin mandatar L.G.

În cuprinsul recursului declarat, recurenta L.A. arată că soţul său a formulat acţiunea în numele său, în temeiul dispoziţiilor art. 49 alin. (2) şi art. 51 C. proc. civ. Mai arată că instanţa de fond şi-a însuşit concluziile depuse de recurentă la data de 1 noiembrie 2007, dar comunicarea sentinţei s-a făcut pe numele soţului său.

Totodată, anexează recursului procura judiciară autentificată sub nr. 239 din 4 februarie 2008, la Biroul notarului public C.M. din Galaţi.

Examinând actele şi lucrările dosarului, susţinerile recurentei şi dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

După cum corect a reţinut şi instanţa de fond, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, titularul dreptului subiectiv nu este obligat să stea personal în proces, acesta având posibilitatea să numească un reprezentant convenţional. În această situaţie, titularului dreptului îi revine obligaţia de a menţiona această împrejurare în cererea depusă la instanţă şi să alăture procura doveditoare.

Art. 68 alin. (1) C. proc. civ. prevede că procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată, trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată, iar în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura se certifică potrivit legii avocaţilor. La alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă.

În cauză se observă că petentul L.G., deşi în acţiunea introdusă la 8 octombrie 2007 face menţiunea că acţionez „în numele soţiei mele, L.A." nu probează acest lucru în forma prevăzută de Codul de procedură civilă.

Prezentarea ulterioară, cu ocazia declarării recursului, a procurii judiciare autentificată, la data de 4 februarie 2008, după pronunţarea sentinţei de către Curtea de Apel Galaţi, este lipsită de relevanţă, astfel că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de L.G. pentru L.A. împotriva sentinţei nr. 145 din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2072/2008. Contencios