ICCJ. Decizia nr. 2096/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2096/2008
Dosar nr. 1947/42/2007
Şedinţa publică din 23 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul F.P. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Judecătoria Ploieşti, Tribunalul Prahova şi C.S.M. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate faptul că U.N.B.R., respectiv B.C. Prahova este legal constituit, iar în cadrul acestuia funcţionează în deplină legalitate numita G.E.A., conform documentelor emise de această instituţie.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că persoana anterior individualizată a fost împiedicată să pună concluzii ca avocat într-un număr de 10 dosare aflate pe rolul Judecătoriei Ploieşti.
Pârâtul C.S.M. a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 195 din 18 decembrie 2007, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C.S.M. şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul F.P. împotriva celorlalţi pârâţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, din interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 317/2004, nu rezultă că pârâtul C.S.M. poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu are atribuţii legate de obiectul de acţiunii promovate de reclamant privind dreptul la liberă practică profesională a unui avocat stagiar, care aparţine de B.C. Prahova.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a concluzionat că cererea reclamantului vizează un drept ce nu poate fi invocat decât de persoana direct lezată, respectiv numita G.E.A.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, care a arătat că aceasta este nelegală şi că din cauza atitudinii judecătorilor nu a putut beneficia de asistenţă judiciară, deşi a plătit onorariul de avocat pentru fiecare dosar în parte.
În cauză au fost formulate întâmpinări de către intimaţii Tribunalul Prahova şi Ministerul Justiţiei, care au solicitat respingerea recursului.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C.proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, în mod corect prima instanţă a reţinut că cererea intimatului - reclamant vizează un drept ce nu putea fi invocat decât de persoana direct lezată, respectiv numita G.E.A., avocat stagiar ce aparţine de B.C. Prahova, organism nerecunoscut de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Înalta Curte apreciază că faptul că intimatul - reclamant a apelat la reprezentarea sa în instanţă de către o persoană care nu îndeplineşte condiţiile legale pentru exercitarea profesiei de avocat, în condiţiile impuse de legea anterior indicată, reprezintă un risc asumat.
Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 312 alin. (1) C.proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.P. împotriva sentinţei civile nr. 195 din 18 decembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2095/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2097/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
