ICCJ. Decizia nr. 2095/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2095/2008
Dosar nr. 1892/42/2007
Şedinţa publică din 23 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Ploieşti, reclamantul N.A. a contestat Fişa de evaluare a activităţii profesionale pe anul 2006 în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi, solicitând anularea acesteia.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 200 din 20 decembrie 2007 a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea reclamantului ca fiind prescrisă.
În motivarea sentinţei s-a arătat că reclamantul a luat cunoştinţă de calificativul acordat ca urmare a evaluării activităţii profesionale la data de 11 ianuarie 2007, când a formulat contestaţia, iar Comitetul de Conducere al Curţii de Conturi a României a respins-o, menţinând calificativul „satisfăcător"; prin Hotărârea nr. 18 din 30 ianuarie 2007.
Această hotărâre a fost comunicată prin adresa nr. 40480 din 13 septembrie 2007 către Camera de Conturi a judeţului Buzău iar reclamantul a luat la cunoştinţă de aceasta la 17 septembrie 2007.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 11 alin. (1) lit. c) şi art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, reactualizată, acţiunea în contencios administrativ trebuia introdusă în termen de 6 luni de la data când a expirat termenul de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii.
A reţinut că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru că plângerea prealabilă a fost introdusă din luna ianuarie 2007, iar organul ierarhic superior avea obligaţia să rezolve şi să transmită răspunsul în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h).
Cum termenul de introducere a acţiunii este de 6 luni, de regulă, numai pentru motive temeinice acţiunea poate fi introdusă în termen de 1 an de la data emiterii actului, iar reclamantul nu a arătat care sunt motivele temeinice pentru depăşirea termenului de 6 luni.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul N.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
În motivele de recurs este criticată sentinţa instanţei de fond pentru greşita soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.
Se arată că pârâta - intimată Curtea de Conturi a respectat termenul de rezolvare dar comunicarea nu s-a făcut până la 4 februarie 2007 ci la 17 septembrie 2007, iar în cazul în care rezolvarea negativă a plângerii se face în termenul legal, termenul de 6 luni curge de la data comunicării pentru că instanţa trebuia să se pronunţe şi cu privire la legalitatea Hotărârii nr. 18 din 30 ianuarie 2007 a Curţii de Conturi.
Se invocă faptul că art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, foloseşte conjuncţia „sau" care demonstrează că legiuitorul a avut în vedere două situaţii alternative: situaţia primirii unui răspuns nemulţumitor şi cea a neprimirii unui răspuns în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Prin urmare, persoana vătămată ar avea dreptul de a alege fie să aştepte primirea răspunsului cu condiţia rezolvării plângerii în termenul legal, fie să acţioneze în justiţie dacă rezolvarea plângerii nu s-a făcut în termenul de 30 de zile şi nu poate fi interpretat astfel cum a făcut-o instanţa de fond pentru că ar fi trebuit ca legiuitorul să prevadă expres că cele 6 luni curg de la data expirării termenului de rezolvare a plângerii.
A mai fost arătat şi faptul că pârâta a întârziat, în mod voit, comunicarea rezolvării aproape 9 luni numai în cazul reclamantului şi a unui alt coleg, care sunt în litigiu cu Curtea de Conturi din anul 2005 pentru că celorlalţi contestatari din Camerele de Conturi judeţene le-a fost comunicat modul de rezolvare în termenul legal.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Reclamantul a contestat la instanţa de fond Fişa de evaluare a activităţii profesionale pe anul 2006 şi a solicitat anularea ei.
Instanţa de fond a respins acţiunea ca fiind prescrisă în raport de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Evaluarea activităţii profesionale a personalului de specialitate se face conform Normelor Metodologice aprobate prin Hotărârea nr. 196 din 13 decembrie 2005 a Plenului Curţii de Conturi, iar potrivit acestora, persoanele care se consideră neîndreptăţite în urma evaluării, au posibilitatea să conteste în scris calificativul primit la Comitetul de Conducere al Curţii de Conturi, contestaţie care se formulează în termen de 5 zile calendaristice de la luarea la cunoştinţă de către persoana evaluată a calificativului acordat şi se soluţionează în termen de 15 zile calendaristice de la data expirării termenului de depunere a contestaţiei.
Rezultatul contestaţiei se comunică celui în cauză în termen de 5 zile calendaristice de la data expirării termenului de depunere a contestaţiei.
Reclamantul a contestat fişa de evaluare în termen, iar contestaţia a fost soluţionată prin Hotărârea nr. 18 din 30 ianuarie 2007, însă această hotărâre a fost comunicată numai la 17 septembrie 2007.
Cu toate acestea, reclamantul a formulat plângerea împotriva Fişei de evaluare a activităţii pe anul 2006 numai la 14 noiembrie 2007, chiar dacă plângerea la Comitetul de Conducere al Curţii de Conturi era adresată încă din luna ianuarie 2007.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la momentul formulării plângerii iniţiale, se prevedea că termenul pentru introducerea acţiunii este de 6 luni şi curge de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii şi de la data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, fără a depăşi temeiul prevăzut la alin. (2) (respectiv termenul de 1 an de la data emiterii actului).
Dispoziţiile legale dau posibilitatea ca acţiunea să fie introdusă de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data comunicării refuzului de soluţionare a cererii dacă acestea au fost emise cu respectarea termenului prevăzut de lege. Dacă a expirat termenul legal de soluţionare a cererii iar autoritatea sau instituţia publică nu a comunicat niciun răspuns, atunci termenul de 6 luni curge de la data când termenul legal a expirat.
În speţă, reclamantul se putea adresa instanţei în termen de 6 luni de la data expirării celor 15 zile calendaristice în care trebuia soluţionată contestaţia sa şi nu trebuia să aştepte răspunsul la plângerea prealabilă.
Este adevărat că intimata - pârâtă a comunicat Hotărârea nr. 18 din 30 ianuarie 2007 după aproape 9 luni de la emitere, dar reclamantul nu trebuia să aştepte răspunsul dacă a expirat termenul pentru soluţionarea contestaţiei ci să se adreseze instanţei de contencios administrativ după expirarea acestui termen, aşa cum cerea şi art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în termen de 6 luni iar potrivit art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.
În motivele de recurs sunt citate greşit dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 pentru că este folosită conjuncţia „sau" numai la lit. a) iar lit. b) reglementează o altă ipoteză, dar partea care se consideră vătămată nu poate aştepta, după expirarea termenului legal de rezolvare a cererii, să primească un răspuns.
Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevedea, anterior modificărilor, că pentru motive temeinice, cererea, în cazul actelor administrativ - unilaterale, poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
În speţă, reclamantul nu a făcut dovada existenţei unor motive temeinice care să justifice depăşirea termenului de 6 luni.
Chiar dacă în motivele de recurs se critică soluţia instanţei de fond pentru că nu s-a pronunţat şi cu privire la legalitatea Hotărârii nr. 18 din 30 ianuarie 2007 aceste susţineri sunt nefondate pentru că cererea adresată instanţei de fond nu a vizat şi anularea acesteia, iar instanţa trebuie să respecte principiul disponibilităţii şi nu se poate pronunţa decât asupra celor solicitate.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.A. împotriva sentinţei civile nr. 200 din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2085/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2096/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
