ICCJ. Decizia nr. 2967/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2967/2008
Dosar nr. 2040/54/2006
Şedinţa publică din 19 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la această instanţă, reclamanta SC U.M.S. SA a solicitat anularea Deciziei nr. 10903 din 30 noiembrie 2005 şi a Dispoziţiei nr. 11740 din 21 decembrie 2005, emise de A.J.O.F.M. Gorj.
Reclamanta a arătat că după apariţia OUG nr. 22/2004, de modificare şi completare a OUG nr. 95/2002, a efectuat concedieri colective, în temeiul C. muncii şi a OUG 95/2002, iar disponibilizaţii au primit un număr de plăţi compensatorii de la A.J.O.F.M. Gorj, ce urmau a fi recuperate de la agenţii economici din industria de apărare, în limita unei cote de 20% din sumele încasate din închirieri, vânzări de active şi vânzări de participaţii la capitalul social al societăţilor comerciale.
Reclamanta a mai susţinut că din prevederile art. 124 şi art. 128 din OG nr. 95 /2002 modificată prin OUG nr. 22/2004 nu rezultă că datoria constând în sumele achitate cu titlu de plăţi compensatorii trebuie să fie însuşită în contabilitatea proprie, deoarece nu reprezintă datorie a agenţilor economici faţă de A.J.O.F.M.
Pârâta a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acţiunii, cu motivarea că a efectuat în locul reclamantei plăţi compensatorii către personalul disponibilizat, urmând ca aceasta să înregistreze în evidenţele contabile sumele respective, pentru a efectua plăţi către bugetul asigurărilor de şomaj, în limita unei cote de 20% din sumele încasate din închirieri, vânzări de active sau de participaţii la capitalul social.
Prin sentinţa nr. 298 din 26 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC U.M.S. SA – filială a CN R. SA şi a anulat Decizia nr. 10903/2005 şi Dispoziţia nr. 11740/2005 emise de A.J.O.F.M. Gorj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în baza programului de restructurare şi privatizare pentru perioada 2004-2007, aprobat de CN R. SA, reclamanta a efectuat disponibilizări de personal.
Întrucât nu a avut lichidităţile necesare acordării plăţilor compensatorii, prevăzute de art. 12 lit. b) din OUG 22/2004, a solicitat ca A.J.O.F.M. Gorj să efectueze plăţile respective (filele 32 - 34).
Instanţa de fond a mai reţinut că, prin Decizia nr. 10903/30 noiembrie 2005, A.J.O.F.M. Gorj a constituit titlu de creanţă bugetară faţă de reclamantă pentru suma totală de 2.092.769 lei, punându-i-se în vedere reclamantei ca în baza art. 109 din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, să facă dovada plăţii sumelor menţionate în decizie, care constituie şi înştiinţare de plată (fila 2).
S-a precizat, de asemenea că, în cazul în care nu se vor vira sumele pentru stingerea creanţei, se va proceda la executare silită a debitului. Din cuprinsul celorlalte acte aflate la dosarul cauzei, s-a reţinut de către prima instanţă că de la data când s-au efectuat plăţi compensatorii de către A.J.O.F.M. Gorj în locul SC U.M.S. S.A., aceasta din urmă a constituit şi virat lunar sume pe care le-a încasat din închirieri sau vânzări de active şi participaţii.
Instanţa a constatat că, în conformitate cu art. 128 din OG nr. 95/2002, modificată prin OUG nr. 22/2004, plăţile compensatorii se acordă lunar, începând cu luna următoare celei la care s-a efectuat concedierea pentru perioadele stabilite în cuprinsul textului şi se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, dacă unitatea angajatoare nu efectuează plăţile respective. Acelaşi act normativ prevede că sumele acordate cu titluri de plăţi compensatorii din bugetul asigurărilor pentru şomaj se vor recupera în limita unei cote de 20% din sumele încasate din închirieri, vânzări de active şi vânzări de participaţii la capitalul social al societăţilor comerciale.
În plus, instanţa de fond a mai reţinut că, prin Decizia nr. 10903/2005 s-a dispus înregistrarea tuturor plăţilor compensatorii, ceea ce rezultă din situaţia plăţilor întocmită de A.J.O.F.M. Gorj, motiv pentru care aceasta este nelegală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare, întrucât aceasta a fost pronunţată la primul termen de judecată, fără a se examina cererea de probatorii depusă la dosar.
Recurenta a precizat şi faptul că hotărârea în discuţie este lipsită de temei legal şi concretizează o aplicare retroactivă a legii, respectiv a prevederilor HG nr. 1861/2006, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2006 şi care nu putea fi aplicată pentru o perioadă şi o bază de calcul împlinită.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de fond a analizat corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Critica privind încălcarea dreptului la apărare al reclamantei este nefondată, întrucât prima instanţă a analizat şi s-a pronunţat motivat asupra probatoriilor solicitate de parte în cererea de chemare în judecată. În plus, instanţa a amânat pronunţarea în cauză pentru a da posibilitatea apărătorului angajat al părţii să formuleze şi să depună la dosar concluzii scrise.
Nici critica privind aplicarea retroactivă a HG nr. 1861/2006, care poate fi subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondată.
Astfel, cuantumul garanţiei aferente antrepozitului fiscal, indicat în Decizia nr. 392 din 7 septembrie 2007, a avut la bază adresa din 30 martie 2007, prin care societatea recurentă a comunicat datele solicitate de intimată, utilizând cota de acciză în vigoare la data actualizării garanţiei, conform pct. 20 alin. (8) din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Cod Fiscal, modificată prin HG nr. 1861/2006 (ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007).
Aşadar, garanţia în sumă de 22.242 euro nu a fost stabilită în baza unui act normativ aplicat retroactiv, întrucât prin HG nr. 1861/2006 a fost modificat pct. 20 alin. (8) din HG nr. 44/2004, care prevede în mod expres faptul că la stabilirea garanţiei datorată pentru administrarea unui antrepozit fiscal se are în vedere media pe ultimii 3 ani a ieşirilor de produse accizabile.
Aşa cum s-a mai arătat, HG nr. 1861/2006 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007 şi era aplicabil la momentul constituirii garanţiei, motiv pentru care în mod corect Comisia de specialitate din cadrul M.E.F. a avut în vedere dispoziţiile sale.
Prin urmare, cele două acte administrative contestate în cauză au fost emise de autoritatea fiscală cu respectarea prevederilor legale.
În consecinţă, în raport de cele anterior reţinute, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.J.O.F.M. Gorj, împotriva sentinţei nr. 298 din 26 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2963/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2975/2008. Contencios → |
|---|
