ICCJ. Decizia nr. 2111/2008. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2111/2008
Dosar nr. 1675/121/2006
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată iniţial la Tribunalul Galaţi şi ulterior, urmare declinării competenţei materiale de soluţionare a cauzei, la Curtea de Apel Galaţi, reclamantul I.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii: SC I. SA Galaţi, Grupul I. SA Piteşti, SC I. SA Piteşti şi M.E.C., constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 9994 emis de pârâtul M.E.C. la data de 14 iunie 2005.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în mod greşit s-a emis titlul de proprietate pentru SC I. SA Ştefăneşti, în loc ca acesta să fie emis pentru SC I. SA Galaţi, întrucât toate bunurile mobile şi imobile ale acestor societăţi se află amplasate pe terenul menţionat în titlul de proprietate.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 45 din 17 aprilie 2007, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul I.A. în contradictoriu cu pârâţii SC I. SA Galaţi, Grupul I. SA Piteşti, SC I. SA Piteşti şi M.E.C.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că acţiunea a fost introdusă direct la instanţa de judecată, fără a fi respectată procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepţie care a fost pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din 20 martie 2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen recurentul - reclamant I.A. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut că, raportat la obiectul acţiunii sale – constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate eliberat de M.E.C. - prima instanţă s-a declarat în mod greşit competentă să soluţioneze această cauză, competenţa materială revenind Tribunalului Galaţi, secţia comercială, întrucât vizează bunuri ale unei societăţi comerciale sau, în subsidiar, Judecătoriei Galaţi, potrivit dreptului comun.
În opinia recurentului, titlul de proprietate în discuţie nu este un act administrativ pentru a cărui anulare trebuie investită instanţa de contencios administrativ, ci un titlu de proprietate care a intrat în circuitul civil şi care nu mai poate fi anulat sau pentru care nu se mai poate constata nulitatea absolută pe această cale.
A mai susţinut recurentul că hotărârea este criticabilă şi sub aspectul modalităţii de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, respectiv fără ca aceasta să fie pusă în discuţia părţilor, prima instanţă procedând în mod greşit la pronunţarea unei hotărâri pe baza respectivei excepţii, fără a acorda un alt termen de judecată ca urmare a respingerii excepţiei necompetenţei materiale, în vederea îndeplinirii acestei exigenţe procedurale.
Faţă de aceste argumente, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi, iar, în subsidiar, Judecătoriei Galaţi.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 5 C. proc. civ. şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu respectarea normelor procedurale atributive ale competenţei şi a celor privind sesizarea instanţei de contencios administrativ, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în conformitate cu prevederile HG nr. 834/1991 este un act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind emis de o autoritate publică centrală în executarea Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.
Acest caracter al actului nu încetează prin intrarea sa în circuitul civil, cum pretinde recurentul, neputându-se susţine că într-o atare ipoteză actul în discuţie devine un titlu de proprietate identic cu cele reglementate de dreptul comun şi, prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei nu poate reveni decât celei specializate în materia contenciosului administrativ, respectiv, în speţă, Curţii de Apel, conform art. 3 lit. a) C. proc. civ. coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care actul contestat a fost emis de o autoritate publică centrală.
De asemenea, raportat la regimul juridic specific al nulităţii actului administrativ, prin prisma căruia distincţia între nulitatea absolută şi cea relativă în această materie nu are nici o relevanţă practică, pretenţia invocată având aceeaşi finalitate, respectiv invalidarea actului, s-a reţinut în mod corect incidenţa în speţă a dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ care a instituit prin art. 7 obligativitatea parcurgerii etapei procedurii prealabile, anterior sesizării instanţei, condiţie a cărei neîndeplinire constituie, raportat la dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., un fine de neprimire a acţiunii în contencios administrativ.
Nefondate sunt şi criticile recurentului circumscrise nerespectării normelor procedurale de desfăşurare a procesului civil, în condiţiile în care excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost invocată încă de la data de 19 februarie 2007 şi a fost pusă în discuţia părţilor la termenul din 20 martie 2007, cauza fiind repusă pe rol numai pentru a se pune în discuţia părţilor şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei sesizată prin declinarea acesteia, conform sentinţei civile nr. 2337 din 6 noiembrie 2006 a Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, astfel încât nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi reţinut.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.A. împotriva sentinţei nr. 45 din 17 aprilie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2105/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2112/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
