ICCJ. Decizia nr. 2116/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2116/2008
Dosar nr. 1542/33/2007
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 6 septembrie 2007 reclamantul B.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 22035 din 23 iulie 2007, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre pentru acordarea drepturilor de refugiat din motive etnice, potrivit prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în perioada noiembrie 1940 – martie 1945 s-a refugiat împreună cu familia, din localitatea Viişoara în localitatea Dăbâca, aflată sub ocupaţia Ungariei, din motive de persecuţie etnică.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 520 din 26 octombrie 2007 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi în consecinţă a dispus anularea hotărârii nr. 22035 din 23 iulie 2007 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 20 octombrie 1941 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 10 aprilie 2007.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamantul a dovedit calitatea sa de refugiat împreună cu familia din localitatea Viişoara în localitatea Dăbâca, în perioada octombrie 1941 - martie 1945, din cauza persecuţiilor etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând hotărârea atacată, susţinând în esenţă că, întrucât localitatea din care s-a mutat reclamantul era liberă, motivul schimbării domiciliului nu este din cauza persecuţiilor etnice.
Examinând sentinţa atacată, faţă de critica formulată, dovezile administrate în cauză, actele normative aplicabile, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana - cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Din declaraţiile martorilor B.I. şi F.A., ambii având calitatea de beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, rezultă că, reclamantul, minor fiind la acea dată, împreună cu familia a fost nevoit să se refugieze în perioada 20 octombrie 1941 - 6 martie 1945, din cauza persecuţiilor etnice, din localitatea Viişoara, judeţul Cluj, în localitatea Dăbâca, judeţul Cluj (din cauza rechiziţionării alimentelor, dificultăţii găsirii unui loc de muncă, lipsei condiţiilor necesare pentru copii de a urma cursurile şcolii).
Cererea intimatului - reclamant B.A. pentru obligarea recurentei - pârâte Casa Judeţeană de Pensii Cluj la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 500 lei se va respinge ca nedovedită, reţinându-se că, înscrierea acestei sume pe împuternicirea avocaţială dovedeşte cuantumul onorariului de avocat, dar nu face dovada plăţii acesteia.
În consecinţă soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul declarat de pârâtă urmează a fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 520 din 26 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea intimatului - reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2115/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2117/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
