ICCJ. Decizia nr. 2117/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2117/2008
Dosar nr. 2205/33/2007
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 11 decembrie 2007 reclamanta I.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 21487 din 27 iunie 2007, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute în OG nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 22 din 10 ianuarie 2008 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I.A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi în consecinţă a dispus anularea hotărârii nr. 21487 din 27 iunie 2007 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i plătească reclamantei drepturile de persoană refugiată din motive etnice, pentru perioada 15 octombrie 1943 – 6 martie 1945, potrivit OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2006.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta a făcut dovada că familia sa, s-a refugiat din cauza persecuţiilor etnice din toamna anului 1940 până în primăvara anului 1945, ca urmare a instaurării în localitatea de domiciliu a familiei reclamantei a unei stări de teroare, urmare Dictatului de la Viena.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, reclamanta nu a dovedit calitatea de persoană refugiată din motive etnice, declaraţiile martorilor fiind contradictorii.
Examinând sentinţa atacată, faţă de critica formulată în recurs, dovezile administrate în cauză, actele normative aplicabile în materie, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana - cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în art. 1.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă: B.I. (beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000) şi A.A. rezultă că, reclamanta I.A., născută Rostaş la 3 iulie 1942, din părinţii R.I. şi L.L., în localitatea Unguraş, raionul Dej, minoră fiind la data refugiului a fost nevoită împreună cu familia să-şi schimbe domiciliul din localitatea Batin, judeţul Cluj în localitatea Geaca, judeţul Cluj, din cauza persecuţiilor etnice.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul declarat de pârâtă urmează a fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 22 din 10 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2116/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2121/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
