ICCJ. Decizia nr. 2121/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2121/2008
Dosar nr. 1409/35/2007
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 5 noiembrie 2007, reclamantul B.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 13396 din 5 octombrie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 24 august 1944 a fost evacuat împreună cu familia, de către autorităţile de ocupaţie fascisto-hortiste şi mutaţi de la domiciliul din Lugaşu de Jos în localitatea Budoi, comuna Popeşti, unde au rămas până în luna octombrie 1944, din cauza persecuţii etnice.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 19/CA/207- P.I. din 21 ianuarie 2008 a admis acţiunea introdusă de reclamantul B.G. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi în consecinţă a anulat hotărârea nr. 13396 din 5 octombrie 2007 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamantul, prin probele administrate în cauză a făcut dovada persecuţiei etnice în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, fiind evacuat împreună cu familia din localitatea de domiciliu, de către autorităţile fascisto-hortiste.
Faţă de împrejurarea că ambele localităţi, Lugaşu de Jos şi Budoi se aflau în acea vreme sub ocupaţia Ungariei, instanţa de fonda avutîn vedere Decizia nr. 41 din 7 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin care, admiţându-se recursul în interesul legii s-a stabilit în aplicarea dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000 că, cetăţenii români, indiferent de naţionalitate, care au fost persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliu pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altui stat şi indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească ori sub administraţia altui stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de textul de lege susmenţionat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă, reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice şi nici a situaţiei de strămutare sau de refugiu în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica formulată, dovezile administrate, actele normative aplicabile în cauză, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ. se constată că, recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana - cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în art. 1.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Din declaraţiile martorilor L.F. şi G.B. rezultă că, reclamantul minor fiind la acea dată a fost refugiat împreună cu familia sa, din localitatea de domiciliu Lugaşul de Jos, judeţul Bihor, în localitatea Budoi, comuna Popeşti, judeţul Bihor, din cauza persecuţiilor etnice (din cauza autorităţilor maghiare şi a maghiarizării forţate).
În consecinţă, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul declarat de pârâtă urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 19/CA/2007/P.I. din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2117/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2122/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
