ICCJ. Decizia nr. 2126/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2126/2008
Dosar nr. 3/36/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 27 decembrie 2007 la Curtea de Apel Constanţa reclamanta F.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 6232 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâtă şi stabilirea calităţii sale de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 30 august 1944 în localitatea Ceamurlia de Jos, judeţul Tulcea, părinţii săi făcând obiectul unui schimb de populaţie în luna septembrie 1940, urmare aplicării Tratatului româno - bulgar, semnat la Craiova.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 149/CA din 14 februarie 2008 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta F.M. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea. A anulat hotărârea nr. 6232 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâtă. A constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 30 august 1944 – 6 martie 1945 şi a obligat-o pe pârâtă să emită o hotărâre în acest sens, drepturile urmând a fi acordate începând cu data de 1 noiembrie 2007.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au făcut obiectul unui schimb de populaţie, fiind strămutaţi din localitatea Sarsanlar, judeţul Durostor, Bulgaria în România, suferind aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii ca şi familia sa, urmare persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că reclamanta nu este îndreptăţită a avea calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000, întrucât nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România, nefiind nevoită să-şi schimbe domiciliul.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat.
Este necontestat că, reclamanta F.M., s-a născut la data de 30 august 1944, din părinţii C.T. şi A., în localitatea Ceamurlia de Jos, judeţul Tulcea, părinţii săi făcând obiectul unui schimb de populaţie din Bulgaria în România.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana – cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele - cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, din Bulgaria în România a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o îndemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului/strămutării părinţilor săi a suferit, toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul nefondat urmează să fie respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 149 din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2123/2008. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2134/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
