ICCJ. Decizia nr. 2134/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2134/2008
Dosar nr. 2411/2/2007
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 aprilie 2007, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994, desfiinţarea deciziei nr. 36 din 16 martie 2007, exproprierea întregului imobil din str.Orhideelor, sector 1, Bucureşti aflat în proprietatea sa şi acordarea despăgubirilor pentru exproprierea acestuia estimate la 240.000 euro, beneficiul nerealizat fiind evaluat provizoriu la 200.000 euro.
De asemenea, reclamantul a mai solicitat daune morale de 300.000 euro şi despăgubiri provocate de demolarea trotuarului în dreptul imobilului evaluate la 100.000 euro.
S-a solicitat, totodată, suspendarea deciziei atacate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în calitate de proprietar, nu a fost consultat în legătură cu construirea pasajului suprateran Basarab, iar notificarea de expropriere a imobilului proprietatea sa nu a ţinut seama de valoarea reală a acestuia.
A mai arătat reclamantul că se impune desfiinţarea deciziei nr. 36/2007, prin care i s-a respins întâmpinarea formulată împotriva notificării, având în vedere că modul de calcul al despăgubirilor contravine legii exproprierii, iar oferta expropriatorului este nelegală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2789 din 7 noiembrie 2007, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că Decizia contestată este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 33/1994 în ceea ce priveşte etapa administrativă a exproprierii, pretenţiile reclamantului cu privire la exproprierea propriu-zisă şi cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate urmând a fi valorificate ulterior, potrivit dispoziţiilor cuprinse în cap. 4 din lege.
Cu privire la cererea de suspendare a executării deciziei s-a reţinut că aceasta, fiind emisă în faza administrativă a procedurii de expropriere nu este susceptibilă de executare.
În consecinţă, s-a reţinut că reclamantul nu a dovedit vătămarea vreunui drept sau interes legitim prin Decizia contestată, în condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează:
- prin sentinţa atacată se încalcă formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanţa nepunând în discuţie admisibilitatea probatoriului solicitat prin contestaţie şi motivând o excepţie de necompetenţă materială care nu a fost pusă în discuţia părţilor. De asemenea, instanţa de fond nu a soluţionat excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă şi nu a comunicat încheierea în care au fost consemnate dezbaterile;
- hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, prin aceea că s-a apreciat în mod greşit că excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 160/2006 nu are legătură cu fondul cauzei şi, pe de altă parte, se încalcă prevederile Legii nr. 33/1994, precum şi cele ale Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale;
- hotărârea nu conţine motivele pe care se sprijină şi conţine motive străine de natura pricinii;
- instanţa nu a reţinut că motivul contestaţiei este acela că reclamantul nu este de acord cu exproprierea neexistând nici o dovadă că ar fi necesară privarea sa forţată de dreptul de proprietate.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Din Încheierea de şedinţă de la 5 septembrie 2007, rezultă că instanţa de fond a încuviinţat proba cu înscrisuri, solicitată de reclamant, în temeiul art. 167 C. proc. civ., astfel încât critica ce vizează acest aspect este neîntemeiată.
De asemenea, din conţinutul sentinţei atacate nu se poate reţine că s-ar fi analizat „o excepţie de necompetenţă materială" fără a fi pusă în discuţia părţilor, referirile la tribunal şi curte de apel făcându-se în contextul examinării acţiunii reclamantului în raport cu prevederile Legii nr. 33/1994, instanţa motivând în fapt şi în drept soluţia adoptată.
Nu se poate reţine nici critica ce vizează nesoluţionarea excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în condiţiile în care intimata - pârâtă nu a înţeles să o susţină în faţa primei instanţei.
Şi critica privind necomunicarea încheierii în care au fost consemnate dezbaterile este neîntemeiată în condiţiile în care nu există text de lege care să prevadă o astfel de obligaţie, ceea ce se comunică părţilor fiind hotărârea pronunţată în cauză, potrivit art. 266 alin. (3) C. proc. civ.
Susţinerea potrivit căreia sentinţa recurată este lipsită de temei legal în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de nelegalitate nu poate fi reţinută întrucât, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ competentă este sesizată în vederea cercetării legalităţii unui act administrativ dacă de acesta depinde soluţionarea litigiului pe fond.
Or, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 160/2006 a Consiliului General al Municipiului Bucureşti a reţinut în mod corect că soluţionarea pe fond a cererii prin care s-a solicitat desfiinţarea deciziei nr. 36/2007 emisă de Comisia de soluţionare a întâmpinărilor nu depindea de hotărârea respectivă.
Criticile ce vizează încălcarea prevederilor Legii nr. 33/1994 sunt, de asemenea nefondate.
În speţă, reclamantul B.M. a contestat Decizia nr. 36 din 16 martie 2007 emisă de Comisia de soluţionare a întâmpinărilor constituită conform art. 15 şi următoarele din Legea nr. 33/1994, în etapa premergătoare exproprierii, reglementată în cap. 3 din lege (art. 12 – art. 20).
Prin Decizia atacată, Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994 a respins întâmpinarea formulată de reclamantul B.M. împotriva propunerii de expropriere a imobilului situat în Bucureşti, Şos.Orhideelor, sector 1.
Astfel potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 33/10994, cu privire la propunerile de expropriere, proprietarii şi titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză, pot face întâmpinare în termen de 45 zile de la primirea notificării, întâmpinare care, conform art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege, se soluţionează de o comisie constituită în acest scop.
Competenţa respectivei comisii este strict limitată la analiza ofertei expropriatorului şi pretenţiilor titularilor dreptului de populaţie şi a altor drepturi fără a se pronunţa cu privire la expropriere.
Se constată aşadar că Decizia în discuţie a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege în reglementarea etapei premergătoare exproprierii, aceasta nefiind o decizie de expropriere cum o numeşte recurentul - reclamant.
În atare situaţie, corect a reţinut instanţa de fond că, reclamantul îşi poate valorifica pretenţiile cu privire la exproprierea propriu-zisă şi la cuantumul despăgubirilor, în condiţiile prevederilor art. 21 – art. 29 din Legea nr. 33/1994 (cap. 4 Exproprierea şi stabilirea despăgubirilor), în baza cărora instanţa de judecată se pronunţă cu privire la expropriere, verificând dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru aceasta şi urmând să stabilească inclusiv cuantumul despăgubirilor.
Faţă de cele ce preced, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinţei civile nr. 2789 din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2126/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2139/2008. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
