ICCJ. Decizia nr. 2144/2008. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2144/2008
Dosar nr. 4611/2/2007
Şedinţa publică din 28 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 25 iunie 2007 reclamantul E.M.A.J. a chemat în judecată Oficiul Român pentru Imigrări, solicitând anularea măsurii dispuse prin adresa nr. 56148/MM/S3 din 21 mai 2007 prin care i s-a refuzat acordarea dreptului de şedere permanentă în România şi obligarea pârâtului să-i aprobe cererea de stabilire a domiciliului.
În motivarea cererii, reclamantul, cetăţean libanez, a învederat că se află în România de 15 ani, având permis de muncă din anul 2004 şi viză de lungă şedere în ţară, împrejurări în raport de care apare inexplicabil refuzul pârâtului de a-i acorda drept de şedere permanentă, motivat în drept pe dispoziţiile art. 70 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 194/2002, republicată, modificată şi completată.
Prin sentinţa civilă nr. 2449 din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că respingerea solicitării de stabilire a domiciliului în România este fondată, întrucât, în baza informaţiilor cu caracter secret transmise de S.R.I., s-a constatat că reclamantul prezintă pericol pentru ordinea publică şi siguranţa naţională.
S-a mai stabilit că reclamantului nu i-au fost încălcate dreptul la apărare şi nici cel privind accesul la un proces echitabil, el având la dispoziţie mijloacele procedurale pentru a lua cunoştinţă de documentele cu caracter secret avute în vedere la luarea măsurii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul E.M.A.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că pârâtul nu a făcut dovada pericolului public pe care l-ar reprezenta prezenţa sa în România, cu atât mai mult cu cât deţine viză valabilă de şedere în ţară, pentru eliberarea căreia trebuie îndeplinită printre altele şi cerinţa prevăzută de art. 70 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 194/2002.
S-a mai învederat de către reclamant că nu a avut posibilitatea de a cunoaşte motivele de fapt ce au determinat respingerea cererii de stabilire a domiciliului, în condiţiile în care nu există dovezi că ar fi fost cercetat sau condamnat penal.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru completarea probelor.
Astfel cum rezultă din probele cauzei, reclamantul locuieşte în România în baza unei vize de lungă şedere, drept de şedere prelungit succesiv în ultimii 5 ani, astfel cum rezultă din nota raport a Serviciului pentru Străini al Judeţului Ilfov.
Potrivit art. 50 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 194/2002, modificată şi completată, dreptul de şedere temporară în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de până la un an, numai dacă, printre altele, sunt îndeplinite în continuare condiţiile cu privire la intrarea în ţară, prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c), e), f), g) şi h) din ordonanţă, textul de la lit. h) referindu-se la situaţia în care străinul nu prezintă pericol pentru apărarea şi siguranţa naţională, ordinea, sănătatea ori morala publică.
Se presupune aşadar că, prelungindu-se periodic dreptul de şedere al reclamantului, au fost verificate condiţiile legale pentru a se dispune asemenea măsură, inclusiv aceea de a nu prezenta pericol pentru siguranţa naţională şi ordinea publică.
În această situaţie, urmează ca instanţa de trimitere să dispună completarea probelor sub acest aspect, solicitând relaţii suplimentare pârâtului privind condiţiile prelungirii vizei de lungă şedere, inclusiv dacă pentru perioada ulterioară lunii iulie 2007, şederea reclamantului a fost în continuare legală.
De asemenea, întrucât apare ca fondată apărarea reclamantului cu privire la lipsa de dovezi privind pericolul pe care l-ar reprezenta acesta, urmează a se dispune completarea probelor privind motivele concrete ce au stat la baza respingerii cererii de stabilire a domiciliului în România, instanţa având obligaţia de a analiza dacă sunt întrunite în ansamblu, condiţiile de acordare a dreptului de şedere permanentă, prevăzute în prezent de art. 71 din OUG nr. 194/2002, completată şi modificată.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de E.M.A.J. împotriva sentinţei civile nr. 2449 din 10 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2139/2008. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2155/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
