ICCJ. Decizia nr. 2181/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2181/2008
Dosar nr. 927/46/2007
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Ploieşti, reclamanta R.M. a solicitat anularea Ordinului nr. 2466 din 23 octombrie 2007 emis de M.E.C. prin care a fost sancţionată cu „observaţie scrisă".
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 123/F/C din 18 decembrie 2007, a respins excepţiile invocate, a admis acţiunea reclamantei, a anulat ordinul atacat şi a dispus suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În considerentele sentinţei s-a arătat că excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de art. 6 din Legea nr. 554/2004, este neîntemeiată pentru că existenţa jurisdicţiilor speciale administrative nu exceptează actele susceptibile de a fi supuse lor de controlul de legalitate al instanţelor judecătoreşti, aceasta constituind esenţa liberului acces la instanţă şi este garantată de art. 2 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Excepţia inadmisibilităţii faţă de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă ca neîntemeiată pentru că prin adresa nr. 1896 din 7 noiembrie 2005 s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile iar susţinerile pârâtului au fost respinse, susţineri care vizau faptul că această contestaţie ar fi fost adresată Colegiului Central de Disciplină şi nu organului emitent pentru că reclamanta a respectat prevederile art. 122 din Legea nr. 128/1997.
Cererea de suspendare a fost admisă considerându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 – art. 15 din Legea nr. 554/ 2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Pe fondul cererii, actul atacat a fost anulat pentru următoarele motive:
Prin Ordinul nr. 2466 din 23 octombrie 2007 emis de M.E.C. reclamanta a fost sancţionată cu „observaţie scrisă", iar prevederile legale invocate ca fiind încălcate au fost art. 115 – art. 125 din Legea nr. 128/1997, în sensul că ar fi încălcat sarcinile de serviciu prin omisiunea de a dispune verificarea şi eventuala cercetare disciplinară a dlui P.E., însă aceste prevederi lege nu conţin vreo sancţiune pentru omisiunea de a dispune verificarea şi cercetarea disciplinară a unei persoane din comisie.
A mai fost reţinut şi faptul că M.E.C. a avut un delegat pentru monitorizarea concursului naţional din 16 iulie 2007 iar în această situaţie, dacă M.E.C. considera că pentru incident trebuia luată o măsură disciplinară avea posibilitatea să-i ceară reclamantei să aplice o sancţiune sau chiar să aplice direct sancţiunea administrativă celui în culpă, iar nu să sancţioneze direct pe superiorul său pentru o astfel de omisiune.
Mai mult, s-a considerat că, faţă de cuprinsul notei de constatare nr. 13777 din 24 august 2007 şi a proceselor verbale din 8 octombrie 2007 şi 21 octombrie 2007 încheiate de Comisia de disciplină, nu rezultă că reclamanta ar fi fost cercetată disciplinar pentru această abatere constând în omisiunea de a dispune verificarea şi eventuala cercetare disciplinară a dlui P.E., fiind sancţionată disciplinar pentru o abatere pentru care nu a fost cercetată disciplinar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.E.C.T.
Un prim motiv de recurs vizează greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii plecând de la dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 554/2004 pentru că reclamanta a depus o contestaţie la Colegiul Central de Disciplină din cadrul M.E.C.T., organ administrativ - jurisdicţional, contestaţia înregistrată sub nr. 18969 din 5 noiembrie 2007, iar în acest caz reclamanta se putea adresa instanţei numai după soluţionarea procedurii administrativ - jurisdicţionale.
Este apreciată greşită soluţia instanţei de fond şi pentru modul în care a fost soluţionată excepţia lipsei procedurii prealabile pentru că reclamanta nu a depus plângere prealabilă obligatorie ci a iniţiat procedura administrativ - jurisdicţională în temeiul Legii nr. 128/1997.
Pe fondul cauzei, este criticată soluţia instanţei de fond pentru că a reţinut că reclamanta ar fi fost sancţionată disciplinar pentru o abatere pentru care nu a fost cercetată disciplinar. Se arată că reclamanta a fost numită preşedinte al Comisiei de mobilitate şi preşedinte al Comisiei de concurs, iar potrivit art. 13 din Metodologia privind mişcarea personalului didactic aprobată prin Ordinul M.E.C. nr. 5602/2006, inspectorul şcolar general şi preşedintele comisiei de mobilitate răspund de corectitudinea organizării activităţilor de mişcare a personalului didactic şi calitatea lucrărilor derulate în cadrul comisiei de mobilitate.
Se invocă faptul că reclamanta nu a informat în scris M.E.C.T. despre situaţia apărută, dar nici nu a sesizat Consiliul de Administraţie al I.S.J. Argeş care să fi numit o comisie de cercetare pentru eventuala aplicare a unei sancţiuni disciplinare.
Se consideră că reclamanta nu a dovedit nici existenţa unui caz bine justificat şi nici nu dovedeşte paguba iminentă cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 124 din Legea nr. 128/1997, dacă cel sancţionat nu a săvârşit abateri disciplinare în cursul unui an de la aplicarea sancţiunii, autoritatea poate dispune ridicarea şi radierea sancţiunii.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 115 – art. 124 din Legea nr. 128/1997.
Intimata - reclamantă R.M. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Primul motiv de recurs ce vizează greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii în raport de prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este nefondat.
Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, actele administrative susceptibile potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicţii speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) dacă partea înţelege să nu exercite procedura administrativ - jurisdicţională.
În Legea nr. 128/1997, statutul cadrelor didactice, în art. 122 alin. (2), se prevede că în învăţământul preuniversitar, persoanele sancţionate au dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, Decizia de sancţionare la colegiul de disciplină de pe lângă inspectoratul şcolar, pentru sancţiunile prevăzute de art. 116 lit. a) – c) şi la colegiul central de disciplină pentru sancţiunile prevăzute la art. 116 lit. d) - f).
În ordinul de sancţionare se precizează că el poate fi contestat în termen de 30 de zile de la comunicare la instanţa competentă.
Cu toate acestea, reclamanta a ales să renunţe la procedura instituită de prevederile art. 122 alin. (2) din Legea nr. 128/1997. Acesta este dovedit de faptul că, dacă dorea să apeleze la această procedură, pentru că a fost sancţionată cu observaţie scrisă, sancţiune prevăzută de art. 116 lit. a) din Legea nr. 128/1997, trebuia să se adreseze colegiului de disciplină de pe lângă inspectoratul şcolar, ori reclamanta a formulat plângerea prealabilă la Colegiul central de disciplină.
De altfel, chiar art. 122 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 prevede că dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecătoreşti este garantat. În condiţiile în care reclamanta a ales să nu utilizeze procedura administrativ - jurisdicţională, soluţia instanţei de fond este legală.
Şi excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile a fost corect soluţionată de instanţa de fond, iar criticile vizând acest aspect sunt nefondate.
Reclamanta a formulat contestaţie împotriva sancţiunii aplicate şi anularea ordinului, contestaţie înregistrată sub nr. 18969 din 5 noiembrie 2007, la care reclamanta nu a primit răspuns. Chiar dacă a fost adresată Colegiului Central de Disciplină, contestaţia a fost înregistrată la M.E.C.T. şi viza anularea ordinului emis pentru sancţionarea reclamantei, astfel că procedura prealabilă a fost îndeplinită.
Şi pe fondul cauzei criticile aduse soluţiei pronunţate de instanţa de fond sunt neîntemeiate.
Reclamanta a fost sancţionată pentru că nu ar fi respectat Metodologia de mişcare a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, aprobată prin Ordinul M.E.C. nr. 5602/2006 şi prevederile art. 115 – art. 125 din Legea nr. 128/1997, iar în actul de sancţionare s-a precizat că au fost reţinute de comisie apărările reclamantei, a constatat că nu se face vinovată de încălcarea metodologiei dar şi-a încălcat sarcinile de serviciu prin omisiunea de a dispune verificarea şi eventuala cercetare disciplinară a domnului P.E.
Aşa cum şi instanţa de fond a reţinut, în dispoziţiile legale citate în ordin nu este prevăzută sancţiunea pentru omisiunea de a dispune verificarea şi eventuala cercetare disciplinară a dlui P.E.
În Nota de constatare încheiată la 6 septembrie 2007 de Departamentul de control al ministrului s-a făcut observaţia că reprezentantul M.E.C.T., dl. C.N., ar fi făcut precizări în raportul către minister după evenimentele petrecute şi a solicitat să se ia măsuri de către I.S.J. Argeş conform procedurilor legale, dar la dosar nu există nicio dovadă în acest sens.
Cu toate acestea, pentru incidentul petrecut dlui P.E. nu i-a fost prelungită delegaţia pe funcţia de îndrumare şi control deţinută în cadrul I.S.J. Argeş iar preşedintele şi secretarul comisiei respective s-a stabilit, în cadrul Comisiei Judeţene pentru mobilitatea personalului didactic, că nu vor mai primi atribuţii în desfăşurarea examenelor naţionale în următorul an şcolar.
Faţă de soluţia adoptată în privinţa actului contestat, instanţa de fond a admis, în mod temeinic şi legal, cererea de suspendare a acestuia, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 – art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recursul declarat de M.E.C. împotriva sentinţei civile nr. l23/F-C din 18 decembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2173/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2200/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
