ICCJ. Decizia nr. 2201/2008. Contencios. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2201/2008
Dosar nr. 12/33/2008
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1 iulie 2007 pe rolul Judecătoriei Dej, reclamanţii R.A. şi A.R. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin Primăria Municipiului Dej, I.A., I.S., M.M., H.E., I.C.G. şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate „nulitatea absolută şi totală a actelor nelegale: autorizaţii de construire din 28 martie 2001 şi din 7 iulie 2005 emise pe terenul revendicat de foştii proprietari din C.F. 2221 şi 2465 Dej şi să dispună sistarea imediată a lucrărilor de construire începute". În subsidiar, reclamanţii au solicitat să se constate nulitatea absolută şi totală a sentinţei civile nr. 536/1997 a Judecătoriei Dej şi a Decretului nr. 347/1977 al Consiliului de Stat al R.S.R., precum şi menţinerea valabilităţii Hotărârilor nr. 87 din 28 iunie 1996 şi nr. 20/1996 ale Comisiei judeţene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi a hotărârilor definitive şi irevocabile pronunţate de Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj care le sunt favorabile.
Prin sentinţa civilă nr. 998 din 24 septembrie 2007, Judecătoria Dej a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, reţinând că, potrivit art. 158 cu referire la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., competenţa revine acestei instanţe, întrucât peţitul principal al acţiunii vizează anularea unor autorizaţii de construire, care sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Investit cu soluţionarea cauzei, prin declinare de competenţă, Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 2259 din 23 noiembrie 2007, a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dej.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Cluj a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 23 noiembrie 2007, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 28301/2068/1996 şi a planului de dezmembrare/parcelare, constatarea nulităţii absolute a sentinţei civile nr. 536/1997, a tuturor documentelor ce decurg din vânzarea terenului înscris în titlul de proprietate nr. 28301/2068/1996, menţinerea valabilităţii Hotărârilor nr. 87 din 28 iunie 1996 şi nr. 20/1996 ale Comisiei judeţene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi a hotărârilor definitive şi irevocabile pronunţate în favoarea lor, precum şi obligarea în solidar a pârâţilor la plata de daune cominatorii.
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, Tribunalul Cluj a reţinut că aparţine Judecătoriei Dej competenţa de soluţionare a acţiunii, în raport cu dispoziţiile art. 1 C. proc. civ.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, conform art. 22 C. proc. civ., Tribunalul Cluj a sesizat Curtea de Apel Cluj în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 12 din 7 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit în favoarea Judecătoriei Dej competenţa de soluţionare a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut în primul rând faptul că obiectul cererii de chemare în judecată, introduse iniţial pe rolul Judecătoriei Dej, a fost precizat prin „notele de şedinţă" depuse în dosarul format pe rolul Tribunalului Cluj, în sensul celor reţinute de Tribunal în considerentele sentinţei civile nr. 2259 din 23 noiembrie 2007.
Astfel, Curtea de Apel a reţinut că, întrucât reclamanţii nu au solicitat soluţionarea cauzei de către instanţa de contencios administrativ, în raport cu obiectul acţiunii, care se circumscrie cadrului legal instituit prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, potrivit art. 1 C. proc. civ., competenţa revine judecătoriei. În acest sens, a mai reţinut Curtea de Apel că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamanţi, nu au fost identificate dispoziţii legale care să atragă competenţa unei alte instanţe.
Împotriva sentinţei civile nr. 12 din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul R.A., personal şi în calitate de mandatar al reclamantei A.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs au fost expuse idei străine de conţinutul sentinţei pronunţate în regulator de competenţă de către Curtea de Apel Cluj, solicitându-se „comasarea" cauzei de faţă cu recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1108 din 11 octombrie 2007 şi pe cale de consecinţă remiterea acestor cauze spre rejudecare pentru înlăturarea apărărilor pârâţilor de rea credinţă, cu menţinerea valabilităţii Hotărârii nr. 87/1996 emisă de Comisia Judeţeană Cluj în temeiul Legii nr. 18/1991 şi constatarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti prin care s-au anulat toate celelalte titluri de proprietate emise, pentru terenul proprietatea recurenţilor, în favoarea altor persoane.
În lipsa unei motivări în fapt şi în drept, Înalta Curte va examina recursul de faţă în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
În verificarea instanţei competente să soluţioneze cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de recurenţii - reclamanţi la data de 23 noiembrie 2007, Curtea reţine ca fiind corectă argumentarea instanţei Curţii de Apel Cluj şi care s-a bazat în luarea deciziei sale pe obiectul acţiunii care nu se circumscrie reglementărilor cuprinse în Legea contenciosului administrativ, ci, în mod evident, normelor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi art. 1 alin. (1) C. proc. civ.
În acest context, aşa cum s-a arătat deja în expunerea rezumativă de la începutul prezentelor considerente, este fără dubiu concluzia că aparţine Judecătoriei Dej competenţa de soluţionare a acestui litigiu.
Aspectele enunţate în cererea de recurs – privind existenţa autorităţii de lucru judecat, cererea de asistenţă judiciară gratuită a recurenţilor - reclamanţi, precum şi toate apărările referitoare la fondul pricinii – vor fi examinate, prin prisma normele legale incidente, de către instanţa de judecată competentă.
Pentru cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinţei civile nr. 12 din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2200/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2211/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
