ICCJ. Decizia nr. 2211/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2211/2008
Dosar nr. 6111/36/2006
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 266/CA din 19 aprilie 2007 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea prin care reclamanta V.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Constanţa, compartimentul de soluţionare a contestaţiilor, anularea deciziei nr. 6 din 25 mai 2005 şi, pe cale de consecinţă, anularea procesului verbal de inspecţie nr. 2186 din 4 martie 2005 încheiat de Compartimentul de inspecţie din cadrul D.G.F.P. Constanţa.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, urmare a inspecţiei efectuate asupra serviciului F.C.I.B.P. din cadrul D.G.F.P. Constanţa pentru perioada decembrie 2003 – februarie 2005 în baza art. 22 din OG nr. 119/1999, s-au constatat deficienţe referitoare la organizarea şi conducerea evidenţei contabile privind mijloacele extrabugetare realizate în urma încheierii contractelor de distribuţie de formulare tipizate cu regim special (pag. 3 din considerentele sentinţei), iar răspunderea pentru încălcarea prevederilor legale revine reclamantei V.M. – în calitatea acesteia de şef al serviciului F.C.I.B.P. – în raport de dispoziţiile art. 85 din O.M.F.P. nr. 1820/2003 (privind regulamentul de organizare şi funcţionare a direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene).
De asemenea, instanţa a reţinut că pentru inventarierea patrimoniului pe anul 2004 reclamanta avea obligaţia de a lua măsuri pentru definitivarea inventarierii patrimoniului nu numai în calitate de membru al Comisiei centrale de inventariere, ci răspundea în mod direct de această activitate în calitate de şef serviciu F.C.I.B.P. aşa cum rezultă din atribuţiile stabilite prin Regulamentul aprobat prin O.M.F.P. nr. 1820/2003.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta V.M.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., iar criticile cuprinse în aceasta vizează aspecte legate de:
1. Semnarea procesului verbal de inspecţie nr. 2186 din 4 martie 2005 de către o persoană numită în mod nelegal ca înlocuitor al recurentei de către directorul executiv al instituţiei, astfel că procesul verbal e lovit de nulitate absolută;
2. Organizarea şi conducerea evidenţei contabile cu privire la vânzarea formularelor tipizate cu regim special, conform contractelor încheiate cu SC D. SRL şi SC H.M. SRL; referitor la contul „clienţi" şi la circuitul documentelor instanţa de fond s-a rezumat la trimiterile la O.M.F.P. nr. 1820/2003 şi a ignorat total apărările reclamantei;
3. Inventarierea patrimoniului D.G.F.P. Constanţa pe anul 2003 şi 2004; sub acest aspect în considerentele sentinţei au fost enunţate motive contradictorii şi străine de natura pricinii, iar în ce priveşte inventarierea patrimoniului pe anul 2004 recurenta a apreciat că răspunderea pentru efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere aparţine tuturor membrilor Comisiei centrale de inventariere constituită prin Decizia nr. 326 din 30 noiembrie 2004 în baza prevederilor legale incidente în materie.
În temeiul art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte a încuviinţat, la cererea recurentei, proba cu înscrisuri în sensul solicitării ca intimata să comunice formulare tipizate cu regim special folosite la încheierea contractelor cu SC D. SRL şi SC H.M. SRL (Încheierea din 22 noiembrie 2007).
Prin adresa nr. 4242 din 6 martie 2008 intimata a comunicat că nu au existat formulare tipizate cu regim special folosite la încheierea contractelor cu cele două societăţi comerciale menţionate, iar contractele încheiate cu acestea se află depuse la dosarul cauzei.
Examinând cauza prin prisma criticile enunţate mai înainte, din perspectiva normelor legale incidente şi a probatoriului administrat, precum şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ. nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinţei recurate.
Atât situaţia de fapt cât şi cea de drept au fost corect stabilite de judecătorul fondului care, aşa cum se poate observa din expunerea de motive pentru soluţia pronunţată, a analizat cererea cu care a fost învestit sub toate aspectele şi ţinând seama de toate susţinerile făcute.
Răspunzând criticile formulate de recurentă se impun următoarele precizări:
1. Excepţia privind nulitatea absolută a procesului verbal de inspecţie pentru motivul invocat – privind semnătura unei persoane fără atribuţii pe procesul verbal de inspecţie – este nefondată şi în mod corect a fost respinsă de prima instanţă. Chiar dacă este de esenţa actului juridic civil elementul în discuţie trebuie observat că, în speţă, directorul executiv al D.G.F.P. Constanţa a încredinţat unei alte persoane această sarcină şi în consecinţă procesul verbal de inspecţie din 4 martie 2005 a fost semnat în calitate de şef serviciu de persoana desemnată (fila 38 dosar fond nr. 290/CA/2005 al Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal).
2. Având în vedere dispoziţiile art. 68 din O.M.F.P. nr. 1820/2003 (privind regulamentul de organizare şi funcţionare a direcţiilor generale ale finanţelor publice) referitoare la atribuţiile serviciului F.C.I.B.P, precum şi prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1981 (art. 5, art. 6, art. 16), în mod justificat instanţa fondului a înlăturat motivarea reclamantei în sensul că înregistrarea comisionului aferent vânzărilor de formulare cu regim special s-a făcut în conformitate cu metodologia emisă de M.F.P. În realitate, încasarea comisioanelor s-a făcut fără emiterea de facturi cu regim special, sumele nu au fost trecute în contul 225 „clienţi" şi nu există o evidenţă analitică pe fiecare client. În calitatea sa de şef al serviciului F.C.I.B.P, şi în temeiul art. 85 din O.M.F.P. nr. 1820/2003 recurenta - reclamantă avea obligaţia să ia măsurile necesare pentru respectarea dispoziţiilor legale amintite mai înainte.
Referitor la circuitul documentelor între serviciul F.C.I.B.P. şi Serviciul Administrativ, Arhiva Gestionarea Formularelor, din prevederile art. 103 lit. j) din ordinul arătat rezultă fără dubiu că structurile din cadrul D.G.F.P. răspund de respectarea circuitului documentelor conform normelor legale şi normelor interne. Întrucât serviciul condus de recurenta - reclamantă avea obligaţiile clare stabilite prin art. 68 lit. r) din O.M.F.P. nr. 1820/2003, anume de a organiza şi conduce evidenţa contabilă privind decontările cu furnizorii, creditorii şi debitorii erau necesare nişte reglementări interne privind circuitul documentelor între cele două servicii.
Cum în cauză astfel de reglementări nu au existat şi sumele reprezentând comisioane pentru formularele tipizate cu regim special au fost înregistrate nelegal în contabilitate, nu s-a putut urmări modul de încasare a sumelor datorate de debitori şi nici nu s-a procedat la calcularea penalităţilor de întârziere aferente debitelor restante.
În acest context legal şi faptic, nu se poate reţine ca întemeiată critica recurentei că la motivarea soluţiei pe acest aspect nu au fost avute în vedere şi apărările sale.
3. În privinţa inventarierii patrimoniului D.G.F.P. Constanţa pe anii 2003 şi 2004, instanţa de fond a analizat detaliat situaţia fiecăreia din cele două inventarieri, concluzionând că pentru anul 2003 nu au fost respectate reglementările M.F.P. cu privire la această activitate şi că pentru anul 2004 reclamanta avea atribuţii nu doar în calitatea sa de membru al Comisiei centrale de inventariere, ci răspundea în mod direct de această activitate în calitatea sa de şef serviciu F.C.I.B.P.
În raport de cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.M. împotriva sentinţei civile nr. 266/CA din 19 aprilie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2201/2008. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2216/2008. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
